In anumite situatii, mucocelul poate fi localizat la nivelul sinusurilor etmoidale si frontale, formatiunea fiind datorata inflamatiei unei glande seromucoase sinusale, avand continut filant vascos.

Principalele cauze de aparitie ale mucocelului sunt reprezentate de:

• Muscatura accidentala a mucoasei care captuseste cavitatea orala sau a buzei inferioare
• Piercing-urile din buze sau obraji
• Leziuni ale glandelor salivare care perturba fluxul salivar si favorizeaza aparitia chisturilor
• Igiena orala deficitara si iritatia generata de utilizarea anumitor produse dentare
• Inflamatia cronica a mucoasei orale datorata fumatului excesiv.

Leziunea produsa este autolimitata (se remite spontan), deosebindu-se astfel de alte tumori benigne sau maligne cu evolutie indelungata care pot aparea la nivelul cavitatii orale.

Din punct de vedere etiologic, mucocelul etmoidal poate fi congenital sau dobandit, cea de-a doua forma fiind mai frecvent intalnita in practica medicala curenta.

Simptome mucocel

Mucocelul se manifesta in general sub forma unei leziuni de consistenta moale si culoare transparenta sau albastruie in forma de cupola (umflatura), a carei dimensiune este cuprinsa intre 1mm si 2 cm. De obicei, formatiunile chistice nu asociaza disconfort algic, insa cresterea semnificativa in dimensiuni poate cauza dificultati de masticatie si in timpul deglutitiei, fiind deranjante pentru pacient.

In situatia in care chisturile se localizeaza la nivelul planseului bucal (sublingual) acestea poarta denumirea de ranula, iar cele superficiale sunt localizate la nivelul palatului moale sau al mucoasei orale posterioare si pot ingreuna respiratia in situatia in care prezinta dimensiuni considerabil crescute.

Mucocelul etmoidal genereaza blocajul complexului ostiomeatal, cu afectarea fiziologiei sinusale, prin alterarea calitatii mucusului si perturbarea clearence-ului mucociliar, cu acumularea secretiilor la nivelul celulelor etmoidale. Senzatia de presiune la nivelul sinusurilor si cefaleea frontala exacerbata de compresiunea digitala constituie manifestarile clinice asociate in mod frecvent mucocelului etmoidal.

Exoftalmia, deviatia oculara laterala si inferioara si neuropatia periferica olfactiva constituie manifestari clinice generate de eroziunea lamei cribiforme etmoidale care apare tardiv in evolutia complicata a chisturilor sinusale.

Diagnosticul de mucocel

Diagnosticul chisturilor glandelor salivare este stabilit pe baza examenului fizic efectuat de catre stomatolog, medicul de chirurgie maxilo-buco-faciala sau otorinolaringolog (ORL) in funcție de localizarea mucocelului la nivelul cavitatii orale sau al sinusurilor etmoidale.

Pentru a exclude alte tipuri de afectiuni cu aspect similar, medicul specialist poate recomanda pacientului efectuarea unei investigatii imagistice care adesea includ:

• Ecografie
• Endoscopie
• Computer tomografie nazosinusala sau rezonanta magnetica potentata cu substanta de contrast pentru evidentierea particularitatilor structurale ale leziunii de la nivel bucal sau sinusal.

Biopsia de tesut constituie o metoda de diagnostic invaziv si este rezervata cazurilor in care informatiile obtinute cu ajutorul imagisticii medicale nu se coreleaza cu aspectul macroscopic si evolutia clinica a leziunii.

Tratament mucocel

In majoritatea situatiilor, mucocelul asociaza evolutie benigna autolimitata si nu necesita administrarea de tratament specific. Chisturile de dimensiuni mari sau cele care recidiveaza prezinta indicatie de tratament de specialitate care poate include:

• Crioterapie, ablatie laser sau electrocauterizare utilizate in special in cazul mucocelelor superficiale de la nivelul cavitatii orale
• Interventie chirurgicala cunoscuta sub denumirea de marsupializare care consta in efectuarea unei incizii de mici dimensiuni care permite drenajul constant al chistului si previne aparitia recidivelor
• Excizia chirurgicala a formatiunii chistice benigne si uneori a glandelor salivare implicate
• Abordul endoscopic sinusal constituie metoda de electie pentru tratarea mucocelului etmoidal, insa in anumite situatii cu evolutie severa se poate practica frontoetmoidectomia prin abord extern, urmata de realizarea de lambouri osteoplastice si excizie totala a mucoasei de la acest nivel.

Dupa tratamentul chirurgical, pacientul va trebui sa respecte indicatiile medicului cu privire la alimentatie (pacientul este incurajat sa consume alimente moi care nu necesita masticatie) si la igiena orala in perioada imediat urmatoare pentru a preveni aparitia complicatiilor.

Igiena orala postinterventionala consta, de regula, in clatirea cavitatii bucale cu apa de gura antiseptica pentru a preveni riscul de infectie al inciziei si periajul bland al dintilor pentru a evita traumatizarea mucoasei orale.

Dupa tratamentul chirurgical al mucocelului etmoidal, pacientul trebuie sa respecte programul de vizite regulate in vederea toaletarii foselor nazale sub control endoscopic si indicatiile medicului curant cu privire la terapia antibiotica si eventual antimicotic la necesitate.

Complicatii mucocel

Principalele complicatii care pot surveni in cazul chisturilor glandelor salivare includ:

• Iritatie prin traumatizare mecanica repetata, care poate genera aparitia modificarilor celulare si a cancerului oral
• Infectii de tesut moale care se pot extinde la nivelul maxilarelor generand pierderea de substanta osoasa cu cresterea riscului de aparitie al sepsisului si al sechelelor permanente
• Disfunctii ale vorbirii, deglutitiei, masticatiei si uneori ale respiratiei, cu repercursiuni asupra calitatii vietii pacientului
• Cresterea in dimensiuni a formatiunii etmoidale, cu invadarea orbitelor si a endocraniului
• Suprainfectia si extensia la structurile invecinate ale mucocelului etmoidal, cu aparitia empiemului sinusal, abcesului epidural, meningitei, abcesului subdural, cerebral, paralizii ale nervilor cranieni, fistule LCR, celulita orbitara, nevrita optica si nu numai.

Complicatiile functionale legate de cresterea treptata in dimensiuni a mucocelului etmoidal se refera la cele de natura oftalmologica, infectioasa (piocel), mecanica (prin compresia structurilor invecinate) sau trombotice (tromboflebita de sinus cavernos cu risc crescut de evolutie nefavorabila).

Prevenirea aparitiei mucocelului

Renuntarea la fumat si prevenirea, pe cat posibil, a traumatismelor mucoasei bucale prin muscare, constituie principalele modalitati de prevenire ale chisturilor gladelor salivare localizate la nivelul cavitatii orale. Prevenirea infectiilor respiratorii prin vaccinare si evitarea expunerii la alergeni respiratori constituie principalele modalitati de prevenire ale mucocelului etmoidal dobandit.

Sursa: www.medicover.ro