Desi face parte din categoria formatiunilor benigne, in stituatii rare, chistul sebaceu poate suferi schimbari de forma, culoare si/sau dimensiune de tip malign, care atrag atentia cu privire la transformarea intr-un cancer de piele.

Chistul epidermoid se prezinta ca o formatiune rotund ovalara, fluctuanta la palpare, neaderenta la tesuturile subiacente, centrata de un punct negru si delimitata de o zona tegumentara de culoare roz/rosu. Continutul formatiunii este alcatuit din keratina, grasimi si detritusuri (resturi) celulare cu aspect branzos si miros neplacut caracteristic.

Ce este un chist si de cate tipuri poate fi?

Chisturile constituie formatiuni rotund ovalare, bine delimitate de un sac membranar propriu si pot prezenta continut solid sau lichid, in functie de etiologie si localizare. Procesele patologice implicate in aparitia chisturilor variaza considerabil si in linii mari sunt reprezentate de:

• Acumulari de lichid prin blocarea anumitor glande sau canale de drenaj
• Fluctuatii hormonale la persoanele de sex feminin care genereaza constituirea de chisturi ovariene
• Leziuni care favorizeaza aparitia chisturilor prin deteriorarea tesuturilor
• Infectii si paraziti care migreaza la nivelul intregului organism si duc la formarea de chisturi in diverse organe
• Afectiuni genetice.

Principalele forme de chisturi intalnite in practica medicala zilnica includ: chisturile canalului tiroglosal (se formeaza in partea anterioara a gatului, ca urmare a inchiderii incomplete a canalului tiroglosal), de retentie sinusala maxilara, colesteatom (crestere anormala a pielii in spatele timpanului), preauriculare, epidermoidale, pilonidale, sebacee, ovariene, Baker, mamare, ganglionare, branhiale.

In functie de locul formarii, chisturile pot fi prezente la nivelul:

• Pielii – epidermoidale, pilare si sebacee
• Sistemului reproducator – chisturi ovariene sau de chistul Bartholin
• Organelor interne – hepatice, cerebrale, renale, musculare
• Colului uterin – chisturile Naboth
• Glandei mamare
• Articulatiilor si tendoanelor.

Cum apare chistul sebaceu?

Principalele cauze care genereaza formarea chistului sebaceu includ:

• Predispozitia genetica (sindromul Gardner si sindromul Gorlin)
• Blocarea glandelor sebacee in evolutia unui episod acneic acut
• Cresterea si dezvoltarea necorespunzatoare a unui canal sebaceu
• Traumatismele tegumentului (expunerea repetata la soare intens, traumatisme fizice-taieturi, excoriatii)
• Administrarea anumitor terapii medicamentoase de tipul inhibitorilor BRAF si al ciclosporinei).

Factorii de risc care pot predispune la aparitia chisturilor epidermoide includ:

• Fluctuatiile hormonale asociate pubertatii
• Fluctuatiile hormonale asociate perioadelor de sarcina si menopauza
• Pielea uscata
• Utilizarea cosmeticelor agresive cu pielea
• Expunerea la poluare.

Majoritatea chisturilor epidermoide apar intre a 3-a si a 4-a decada de viata si prezinta evolutie lenta asimptomatica, insa deranjeaza pacientul din punct de vedere estetic. Exista insa si situatii in care chisturile epidermoide prezinta evolutie nefavorabila ca urmare a infectarii cu microorganisme bacteriene sau malignizare.

Chistul sebaceu se vindeca de la sine?

Netratat, chistul epidermoid prezinta evolutie lenta, indelungata, si se poate rupe spontan, cauzand eliberarea unui continut branzos urat mirositor si aparitia de modificari locale care includ edem si eritem. In majoritatea situatiilor, formatiunea recidiveaza dupa o anumita perioada de timp care poate varia de la caz la caz.

Stoarcerea chistului NU este recomandata deoarece creste riscul de aparitie a unei infectii bacteriene, nefiind eficienta in eliminarea formatiunii (chistul sebaceu recidiveaza). Singura metoda de tratament eficienta pentru acest tip de formatiune este reprezentata de interventia chirurgicala pentru indepartarea in totalitate a chistului si a membranei ce il delimiteaza.

Chist sebaceu infectat

Exista situatii insa, in care, traumatizarea spontana sau prin exprimarea manuala a chistului poate cauza infectarea bacteriana a continutului cu aparitia edemului, eritemului si disconfortului dureros local. Leziunea nou constituita prin infectarea bacteriana a chistului sebaceu este similara unui furuncul care dreneaza prin rupere spontana, cu eliberarea continutului purulent.

Diagnosticul de chist epidermoid

Diagnosticul de chist epidermoid este stabilit de catre dermatolog pe baza informatiilor obtinute din anamneza si examenul clinic al pacientului. Investigatiile imagistice de tipul computer tomografiei (CT) sunt utilizate in cazul chisturilor epidermoide de dimensiuni crescute, in scopul orientarii chirurgului in alegerea abordului interventional pentru indepartarea formatiunii.

Biopsia chistului este recomandata in cazul in care se observa modificari de aspect specifice cancerului de piele.

Tratament pentru chistul sebaceu

Principalele metode de tratament ale chisturilor sebacee includ:

• Indepartarea chirurgicala a formatiunii si a sacului membranar pentru a preveni recidiva
• Administrarea de antibiotice pentru tratarea chisturilor infectate cu patogeni bacterieni
• Indepartarea in totalitate a chistului, impreuna cu o portiune mai extinsa de tesut, cu respectarea marginilor de siguranta in cazul in care biopsia confirma malignizarea formatiunii.

Chist sebaceu excizie

Indepartarea chistului sebaceu prin excizie chirurgicala este efectuata din motive estetice, la pacientii cu formatiuni de dimensiuni considerabile sau de tip recurent si la cei care asociaza modificari cu trasaturi maligne pentru a preveni aparitia unui cancer de piele.

Excizia chirurgicala este realizata de catre medicul dermatolog, chirurg generalist sau plastician dupa administrarea unui anestezic local la nivelul tegumentului care delimiteaza chistul, urmata de incizia, drenajul si, in final, indepartarea in totalitate a formatiunii pentru a preveni eventuale recidive. Principalele riscuri asociate acestui tip de interventie chirurgicala includ:

• Sangerarea prelungita
• Infectia plagii chirurgiale
• Constituirea de tesut cicatriceal inestetic in etapa de vindecare.

Dupa finalizarea interventiei, pacientul isi poate relua activitatile cotidiene fiindu-i recomandat sa evite activitatea fizica intensa. Firele de sutura pot fi indepartate la 7-10 zile de la interventie, vindecarea completa a inciziei necesitand aproximativ 8 saptamani. In cazul in care vindecarea implica constituirea unui tesut cicatricial inestetic, revizuirea de catre plastician se recomanda a fi efectuata in decurs de 6 luni pana la 1 an de la excizia formatiunii.

Chisturi sebacee care reapar

Chisturile epidermoide care au beneficiat de tratament conservator (incizie si drenare a continutului fara indepartarea in totalitate a afectiunii) prezinta risc inalt de recidiva si necesita tratament radical pentru a preveni reaparitia ulterioara.

Cum poate fi prevenita aparitia chisturilor sebacee?

Metodele de preventie ale chisturilor epidermoide care apar la persoanele acneice implica mentinerea sub control a afectiunii de baza cu ajutorul dermatocosmeticelor sau al medicatiei prescrise de catre dermatolog.

Limitarea expunerii la soare, a traumatismelor la nivelul pielii, al cosmeticelor agresive cu pielea si al celor care blocheaza porii, constituie alte modalitati utile pentru prevenirea chisturilor sebacee alaturi de adoptarea unei diete sanatoase compuse din alimente bogate in vitamina A,C,E si microelemente zinc si seleniu.  

Sursa: www.medicover.ro