Hematiile sau globulele rosii reprezinta celule sangvine sintetizate la nivelul maduvei osoase hematogene printr-un proces numit hematopoieza. Sinteza hematiilor este controlata de catre eritropoietina, un hormon secretat in principal de catre rinichi. Dupa definitivarea procesului de maturizare, care dureaza in medie 7 zile, hematiile sunt eliberate in torentul sangvin si isi indeplinesc functia de transport al oxigenului si dioxidului de carbon intre plamani si tesuturi, timp de aproximativ 120 de zile, dupa aceasta perioada de timp eitrocitele fiind inlocuite cu altele noi.

Hematiile constituie aproximativ 40-45% din volumul sangvin, acest indice fiind cunoscut sub denumirea de hematocrit.

Ce afectiuni medicale poate indica hematuria?

Principalele afectiuni care pot cauza prezenta sangelui in urina pot fi clasificate in conformitate cu mecanismele patologice implicate dupa cum urmeaza:

Patologii acute:

• Litiaza renala (pietrele la rinichi) eliminarea calculilor renali cauzeaza leziuni ale uroteliului (epiteliul care captuseste caile urinare) si pot determina aparitia mai mult sau mai putin semnificativa a hematiilor in urina
• Infectiile bacteriene ale tractului urinar
• Pielonefrita, glomerulonefrita – infectii inalte ale tractului urinar
• Cistita (infectiile joase de tract urinar)
• Traumatisme ale cailor excretoare – precipitare de la inaltime, traumatisme abdominale produse prin injunghiere sau accident auto

Patologii cronice

• Hipertrofia de prostata
• Endometrioza urologica – tesutul endometrial infiltreaza vezica urinara si ureterele
• Boala renala cronica
• Lupus cu manifestare renala
• Sferocitoza – anemia sferocitara reprezinta o patologie ereditara manifestata prin existenta hematiilor cu forma anormala sferica

Patologii oncologice ale aparatului urinar uretra, vezica urinara, uretere, rinichi si cancerul de prostata.

Alte cauze ale hematuriei

Efortul fizic intens depus in cadrul antrenamentelor de catre sportivii de performanta, administrarea medicatiei anticoagulante si al anumitor antibiotice asa cum este ciclofosfamida, constituie alte cauze care pot cauza prezenta hematiilor in urina.

Hematuria familiala benigna reprezinta o patologie genetica transmisa prin mecanism autozomal dominant ce implica subtierea membranei bazale glomerulare, ca urmare a unui defect al colagenului de tip IV, fara afectarea functiei renale. Forma cea mai severa a hematuriei familiale benigne se refera la sindromul Alport care implica boala renala in stadiu terminal de evolutie si poate asocia  pierderea auzului si anomalii oculare.

Simptome care pot insoti hematuria

Manifestarile clinice care insotesc hematuria variaza in conformitate cu patologia de fond ale carei mecanisme patologice cauzeaza eliminarea hematiilor in urina si cuprind:

• Urinare frecventa, senzatia de imperiozitate urinara, usturime in timpul si/sau la finalul mictiunii asociate, de regula, infectiilor de cai urinare joase
• Febra si frisoane, stare generala alterata, dureri lombare in cazul infectiilor inalte ale tractului urinar
• Durere la nivel lombar, abdominal si/sau in flanc, de intensitate severa, care poate iradia catre organele genitale externe, senzatie de greata, varsaturi, febra, stare generala alterata cauzate de migrarea unui calcul renal
• La barbati, cresterea frecventei urinare inclusiv pe timpul noptii este cauzata in mod frecvent de hipertrofia de prostata
• Senzatie de golire incompleta a vezicii urinare, cresterea frecventei urinare si scadere ponderala neintentionata in cazul patologiilor oncologice ale tractului urinar.

Indiferent de manifestarile clinice care o insotesc, hematuria trebuie adresata cat mai repede medicului urolog in vederea depistarii cauzei care determina aparitia eritrocitelor in urina si instituirea de tratament etiologic medicamentos si/sau chirurgical.

Valori normale hematii in urina

In absenta unei patologii de fond specifice, valoarea normala a hematiilor in urina este cuprinsa intre 3 si 5 celule pe camp microscopic (la examinarea microscopica cu obiectiv de 40x) si respectiv negativ pentru probele testate cu strip.

Testarea biochimica si microscopica a probelor de urina este, de regula, recomandata de catre medicul de familie atat pentru monitorizarea anuala de rutina a pacientilor, cat si in prezenta simptomatologiei specifice cauzata de patologiile sistemului urinar. In anumite situatii insa, analiza de urina poate fi recomandata si de catre urolog sau medici de alte specialitati in scop diagnostic, pentru a confirma patologii urinare clinic manifeste, pentru evaluarea completa si integrata a pacientului sau pentru monitorizarea in dinamica a bolnavului in decursul diverselor tratamente medicamentoase sau interventionale.

Atat biochimia urinara, cat si examenul microscopic al urinei reprezinta investigatii recomandate in mod uzual tuturor gravidelor, pacientilor care se prezinta la camera de garda, diabeticilor si persoanelor care urmeaza sa fie supuse unei interventii chirurgicale laborioase.

Urina – aspecte normale si semne de alarma

Urina constituie rezultatul filtrarii si deproteinizarii zilnice a unei cantitati de aproximativ 360 de l de plasma si insumeaza de regula 1,5 l pe/24 de ore, cu variatii influentate de aportul hidric, gradul de activitate fizica al persoanei precum si eventuale patologii asociate, care pot creste sau dimpotriva, pot diminua acest volum. In mod fiziologic, culoarea urinei poate varia de la galben deschis pana la chihlimbar in functie de cat de diluata sau concentrata este, limpede sau usor tulbure cu un miros distinct care se datoreaza cantitatii de amoniac din urina.

Coloarea anormala, aspectul tulbure cu sau fara sediment si mirosul neplacut al urinei constituie modificari care trebuie sa indrume pacientul catre medic pentru investigatii si diagnostic, mai ales daca acestea sunt insotite si de manifestari clinice specifice.

Cand trebuie sa mergem la medic?

Pierderea neintentionata in greutate, febra, frisoanele, disconfortul mictional, durerea abdominala, in flanc sau lombara, senzatia de golire incompleta a vezicii dupa urinare, modificarile macroscopice (variatii de culoare, aspect) si mirosul atipic (poate fi intepator neplacut la persoanele cu infectii urinare sau dulce fructat in cazul diabetului zaharat) ale urinei constituie principalele semnale de alarma in prezenta carora este indicata prezentarea cat mai rapida la medic.

Anamneza si examenul clinic detaliat al pacientului, alaturi de rezultatele obtinute dupa examinarea biochimica si microscopica a urinei, al testelor imagistice (radiografie cu sau fara substanta de contrast, computer tomografie (CT) sau rezonanta magnetica nucleara (RMN) si cistoscopia constituie principalele instrumente de diagnostic utilizate pentru depistarea afectiunilor renale si ale cailor urinare. Alaturi de acestea, medicul curant poate recomanda pacientului si alte analize de laborator pentru depistarea markerilor biochimici specifici anumitor patologii care ar putea cauza hematurie sau alte modificari la nivelul urinei.

Sursa: www.medicover.ro