Enzimele digestive sunt proteine din organism care ajută la descompunerea alimentelor în molecule mai mici, pentru a putea fi absorbite și utilizate de organism. Sunt esențiale pentru procesul de digestie și sunt produse în diferite părți ale sistemului digestiv, cum ar fi cavitatea bucală, stomacul, pancreasul și intestinul subțire. Enzimele digestive ajută la transformarea alimentelor consumate în substanțe nutritive care, odată absorbite de organism, sunt utilizate pentru energie, creștere și reparare. Fără enzimele digestive, procesul de digestie ar fi mult mai lent și mai ineficient.
În organism există diferite enzime digestive, necesare pentru a descompune diferite tipuri de alimente. La unele persoane pot lipsi anumite enzime din cauza unor afecțiuni medicale. Această condiție poate duce la apariția unor simptome care afectează sistemul gastrointestinal.
Pancreasul este responsabil pentru producerea multor enzime importante pentru digestie. Funcția exocrină a pancreasului implică producerea de sucuri digestive, care conțin aceste enzime și eliberarea lor în intestine pentru a digera alimentele.
Tipuri de enzime digestive
Principalele enzime digestive sunt:
- Amilaza – enzima care descompune carbohidrații, începând din cavitatea bucală.
- Pepsina – enzima care este secretată de stomac și descompune proteinele în peptide.
- Lipaza – enzima care descompune grăsimile în acizi grași și glicerol.
- Lactaza – enzima care descompune lactoza (zahărul din lapte) în glucoză și galactoză.
- Proteaze – enzime care ajută la descompunerea proteinelor în aminoacizi
Amilaza
Amilaza este enzima care descompune carbohidrații în molecule simple de zahăr. Este responsabilă cu desfacerea legăturilor glicozidice din moleculele de carbohidrați.
Există trei tipuri principale de amilază:
- Amilaza salivară (ptyalin) – produsă de glandele salivare, începe procesul de digestie al carbohidraților în cavitatea bucală. Descompune amidonul în zaharuri mai simple (maltodextrine și maltoza).
- Amilaza pancreatică – produsă de pancreas și secretată în intestinul subțire, unde continuă descompunerea amidonului într-o formă și mai simplă (maltoza și glucoza).
- Amilaza intestinală – produsă în intestinul subțire
Există trei clase principale de amilaze:
- α-amilaza: întâlnită la oameni, animale, plante și microorganisme;
- β-amilaza: doar la unele plante și microorganisme;
- γ-amilaza: se găsește la animale și plante.
Amilaza joacă un rol esențial în digestia carbohidraților, pe care îi transformă într-o formă ușor de absorbit și utilizat de organism pentru producerea de energie. Fără amilază, procesul de digestie al carbohidraților ar fi mult mai lent și ineficient.
Valoarea amilazei se poate măsura în sânge (amilazemie) și în urină (amilazurie). Aceste analize măsoară valorile totale ale tuturor tipurilor de amilaze, dar, la nevoie, se pot măsura și izoenzimele pancreatică și salivară.
Creșterea valorilor poate sugera boli ale glandelor salivare, pancreatice sau intestinale.
Maltaza
Maltaza este enzima digestivă care descompune maltodextrinele și maltoza, un tip de zahăr obținut din amidon, în două molecule de glucoză. Acest proces are loc în intestinul subțire și este important pentru asimilarea carbohidraților din alimentele care conțin amidon, precum pâinea, orezul și cartofii.
Maltaza este produsă de celulele intestinale și ajută la finalizarea procesului de digestie al carbohidraților. Fără maltază organismul nu ar putea transforma eficient maltoza în glucoză, sursa principală de energie pentru celulele corpului.
Lactaza
Lactaza este enzima digestivă care ajută la descompunerea lactozei, zahărul principal din lapte, în două zaharuri mai simple: glucoză și galactoză. Acest proces are loc în intestinul subțire, iar lactaza este produsă de celulele care căptușesc intestinul.
Persoanele care au o cantitate insuficientă de lactază în organism suferă de intoleranță la lactoză, o afecțiune în care lactoza nu este digerată corespunzător și poate provoca simptome neplăcute, precum balonare, crampe abdominale, diaree sau gaze. Acest lucru se întâmplă deoarece lactoza nedigerată ajunge în colon, unde este fermentată de bacterii, producând gaze și substanțe care irită intestinul.
Suplimentele de lactază sau produsele lactate fără lactoză pot ajuta persoanele cu intoleranță la lactoză să evite aceste probleme digestive.
Lipaza
Această enzimă descompune trigliceridele în acizi grași liberi și glicerol și, prin urmare, este vitală pentru metabolismul grăsimilor. Lipaza descompune legăturile esterice din trigliceride.
Ca și amilaza, valoarea ei poate fi măsurată în sânge, creșterea ei sugerând pancreatită acută.
Proteazele
Proteazele accelerează descompunerea proteinelor în aminoacizi. Tripsina și chimotripsina sunt două tipuri de proteaze. Aceste enzime au roluri esențiale în multe procese celulare, inclusiv creșterea celulelor, semnalizarea hormonală și formarea de peptide bioactive.
Tripsina este secretată în pancreas dar activarea ei se face cu ajutorul unei alte enzime din intestin și potențată de pepsină.
Chimotripsina este secretată tot de pancreas și va hidroliza aminoacizii situați la capetele terminale ale proteinelor.
Carboxipeptidaza A și B sunt enzime care scindează polipeptidele. Ele sunt secretate în pancreas sub formă precursoare – procarboxipeptidază – și, sub acțiunea tripsinei, împreună cu Zincul, sunt activate la nivelul intestinului.
Elastaza – produsă sub forma precursoare de proelastază de pancreas, este activată în intestin de tripsină și enterokinază și va determina hidrolizarea unor proteine (serină, glicină, alanină).
Celulaza este o enzimă capabilă să digere celuloza, în special cea din cereale, până la molecule mai mici de oligozaharide sau glucoză. În organismul uman cantitatea acesteia este mică.
Invertaza produce descompunerea zahărului în molecule mai mici. Albinele sunt cele care produc natural invertază pentru a rezulta mierea din nectar. Pentru uz alimentar, invertaza se obține din unele drojdii și este folosită ca stabilizator și agent de legare în produsele de patiserie.
Bromaleina este o enzimă proteolitică care se extrage din ananas și care facilitează digestia, dar are rol și antiinflamator și procoagulant pentru lapte.
Tot din categoria proteaze din sursa vegetală este și papaina, similară ca structura și rol pepsinei.
De asemenea, kiwi-ul conține actinidină, enzimă cu acțiune proteolitică.
Când sunt recomandate enzimele digestive
Enzimele digestive sunt recomandate în situația în care se constată că sistemul digestiv nu funcționează optim și procesul de digestie nu se desfășoară corect. Enzimele digestive sunt recomandate în următoarele condiții:
- intoleranțe alimentare – persoanele la care s-a diagnosticat intoleranța la lactoză sau la alte substanțe, cum ar fi fructoza, pot beneficia de aportul unor suplimente cu enzime digestive, cum ar fi lactaza, pentru a ajuta la descompunerea zaharurilor respective și pentru a evita simptomele.
- probleme de digestie a grăsimilor – persoanele care prezintă deficiență de lipază (enzima care descompune grăsimile) sau care au probleme pancreatice, cum ar fi pancreatita cronică, pot necesita suplimentarea enzimelor digestive pentru a ajuta la descompunerea grăsimilor.
- sindromul intestinului iritabil – persoanele cu acest diagnostic pot prezenta dificultăți în a digera alimentele, iar un aport de enzime digestive poate ajuta la îmbunătățirea digestiei și la reducerea simptomelor.
- digestia incompletă sau incorectă a alimentelor – persoanele care au o digestie lentă sau ineficientă, cauzată de vârsta înaintată, stres cronic sau afecțiuni digestive, pot beneficia de suplimentarea enzimelor digestive pentru a sprijini descompunerea alimentelor și pentru a îmbunătăți absorbția nutrienților.
- afecțiuni pancreatice – dacă pancreasul nu produce suficiente enzime digestive (de exemplu, în caz de pancreatită cronică sau fibroză chistică), enzimele digestive suplimentare pot ajuta la sprijinirea digestiei.
- reabilitare după intervenții chirurgicale – după unele intervenții chirurgicale, care afectează tractul gastrointestinal, cum ar fi îndepărtarea unei părți a stomacului sau intestinelor, suplimentarea enzimelor digestive poate ajuta la compensarea funcției digestive diminuate.
Care sunt beneficiile enzimelor digestive
Enzimele digestive au beneficii importante pentru sănătatea digestivă și generală a organismului, pentru că ajută la o digestie eficientă și la absorbția optimă a nutrienților. Principale beneficii ale enzimelor digestive sunt:
- îmbunătățirea digestiei – enzimele digestive ajută la descompunerea alimentelor în componente mai simple, ceea ce face ca acestea să fie mai ușor absorbite de organism. Acest lucru ajută la o digestie mai rapidă și mai eficientă.
- reducerea balonării și a gazelor – când digestia nu este completă, alimentele neprocesate pot fermenta în intestin, provocând balonare și gaze. Enzimele digestive pot preveni aceste probleme prin descompunerea corectă a carbohidraților, proteinelor și grăsimilor.
- îmbunătățirea absorbției nutrienților – prin descompunerea alimentelor în substanțe mai mici, enzimele digestive permit organismului să absoarbă mai eficient vitaminele, mineralele și alți nutrienți esențiali din alimente. Acest lucru sprijină sănătatea generală și bunăstarea.
- reducerea disconfortului abdominal – persoanele care au dificultăți în digestia anumitor alimente, cum ar fi lactoza sau glutenul, pot experimenta dureri abdominale sau disconfort. Suplimentele cu enzime digestive (de exemplu, lactază sau amilază) pot ajuta la reducerea acestor simptome prin îmbunătățirea digestiei acestora.
- sprijinirea funcției pancreatice – în cazurile de insuficiență pancreatică, cum ar fi în cazul pancreatitei cronice sau fibroză chistică, enzimele digestive pot ajuta pancreasul să îndeplinească funcțiile sale, compensând lipsa de enzime digestive produse de organ.
- îmbunătățirea sănătății intestinale – prin sprijinirea digestiei și reducerea fermentației alimentelor în intestin, enzimele digestive pot ajuta la menținerea unui echilibru sănătos de bacterii intestinale, reducând riscul de infecții intestinale sau disbioză (dezechilibru al florei intestinale).
- prevenirea oboselii și a lipsei de energie – o digestie eficientă permite organismului să absoarbă mai multă energie din alimente, ceea ce poate contribui la o stare generală de bine și la reducerea oboselii cronice.
- sprijin în gestionarea unor afecțiuni digestive – enzimele digestive pot fi utile în cazul unor afecțiuni precum sindromul de intestin iritabil, refluxul gastroesofagian sau constipația, prin îmbunătățirea procesului de digestie și reducerea simptomelor.
- reducerea inflamației digestive – o digestie mai eficientă poate contribui la reducerea inflamației în tractul gastrointestinal, ceea ce poate fi benefic în cazul unor afecțiuni precum boala Crohn sau colita ulceroasă.
- nu în ultimul rând, diareea care rezultată în urma maldigestiei și malabsorbției unor nutrienți determină o scurtare a microvililor intestinali, diminuând suprafața de absorbție și determinând în final diminuarea producției altor enzime și, deci, accentuarea maldigestiei/malabsorbției.
Care sunt posibilele efecte adverse ale enzimelor digestive
Deși enzimele digestive pot oferi beneficii semnificative, în anumite cazuri, utilizarea acestora poate provoca efecte adverse. Posibilele efecte secundare și riscurile asociate cu utilizarea enzimelor digestive includ:
- reacții alergice – unii oameni pot dezvolta reacții alergice la enzimele digestive, în special la cele de origine animală sau la cele care conțin ingrediente pe care corpul le consideră ca fiind un alergen. Aceste reacții pot include erupții cutanate, mâncărime, umflături, dificultăți de respirație și, în cazuri severe, anafilaxie.
- disconfort gastrointestinal – deși enzimele digestive sunt destinate să sprijine procesul de digestie, unele persoane pot experimenta disconfort abdominal (balonare, crampe sau diaree) atunci când le iau, în special dacă doza este prea mare sau dacă enzimele sunt utilizate într-un mod care nu corespunde nevoilor individuale.
- iritarea mucoasei gastrice – utilizarea excesivă a unor enzime digestive, cum ar fi pepsina, poate irita mucoasa stomacului, ceea ce poate duce la arsuri gastrice sau ulcer gastric, mai ales dacă sunt administrate pe stomacul gol, deoarece stimulează producerea de acid clorhidric.
- interacțiuni cu alte medicamente – enzimele digestive pot interacționa cu anumite medicamente, afectând absorbția acestora sau pot modifica modul în care sunt metabolizate în organism
- suprasolicitarea pancreasului – dacă enzimele digestive sunt utilizate pe termen lung, în cazul unor afecțiuni pancreatice, pancreasul poate deveni „mai leneș” și poate produce mai puține enzime proprii. Acest lucru poate duce la dependență de suplimentele enzimatice pentru o digestie adecvată.
- afectarea microbiomului intestinal – utilizarea prelungită a enzimelor digestive poate influența negativ microbiomul intestinal, deoarece unele enzime sunt produse chiar de bacteriile intestinale, iar punerea lor în repaus va duce la scăderea numărului acestora.
Care sunt simptomele unui deficit de enzime digestive
Deficitul de enzime digestive poate duce la o serie de simptome neplăcute, deoarece procesul de descompunere a alimentelor nu are loc eficient. Cele mai comune simptome ale unui deficit de enzime digestive sunt:
- balonare și gaze excesive;
- dureri și crampe abdominale;
- dificultăți de digestie a anumitor alimente;
- diaree sau constipație;
- mâncărimi, erupții cutanate sau alte reacții alergice;
- oboseală și senzație de epuizare;
- pierdere în greutate;
- deficiențe nutriționale, în special deficite proteice, vitaminice și de oligoelemente.
Care sunt simptomele unui exces de enzime digestive
Un exces de enzime digestive poate apărea atunci când acestea sunt administrate într-o cantitate prea mare, ceea ce poate duce la o serie de efecte adverse. Deși sunt esențiale pentru digestia corectă, utilizarea lor excesivă poate perturba echilibrul natural al procesului digestiv și poate cauza disconfort.
Simptomele unui exces de enzime digestive sunt:
- dureri și crampe abdominale;
- balonare și gaze excesive;
- diaree;
- iritarea mucoasei gastrice;
- senzație de greață și vomă;
- scaune neobișnuite;
- oboseală și epuizare;
- deficiențe de nutriționale pe termen lung;
- creșterea sau scăderea pH-ului ga.
Pentru a evita un aport în exces al enzimelor digestive este esențial să fie urmată întocmai doza recomandată de medic.
Surse de enzime digestive
Enzimele digestive pot proveni din mai multe surse, naturale sau din suplimente alimentare.
Principalele surse de enzime digestive sunt:
- sursele naturale din alimente – din fructe precum papaya, ananas, kiwi, avocado, sfeclă roșie, din miere sau lactate fermentate, dar și din legume crude, cum ar fi varza, rădăcinoase și legume cu frunze verzi. Și germenii de grâu și semințele sunt bogate în enzime care ajută la descompunerea carbohidraților și a proteinelor. Mango și banana conțin amilaze.
- surse din suplimente alimentare – extrase din surse animale sau vegetale provin din plante sau surse animale (amilaza, lipaza și proteaza) sau din derivate de origine microbiană sau vegetală (lactaza, celulaza, bromelaina, invertaza).
- surse din produse de origine animală – pancreasul de origine animală (porc sau bovin) este o sursă naturală de enzime digestive, inclusiv amilază, lipază și protează. Suplimentele cu enzime digestive obținute din pancreasul animal sunt frecvent utilizate pentru a sprijini digestia în cazul deficiențelor pancreatice.
- surse vegetale – anumite plante și ierburi cum ar fi ghimbirul, menta.
Sursa: www.medlife.ro
