Poemul acesta
ar fi vrut să moară pentru tine
așa cum și tu ai murit
pentru mine
așa cum toți eroii lumii au murit
cu sufletul bandajat de iertare
pentru ca lumea să nu moară
dar nici să trăiască fără să simtă
cum tu te răscolești
în somnul de veci
de parcă nu ți-ar prii visul
cel fără de coșmar
plin de alb, de fluturi, de liniște
de îngeri păzitori…
Îmi sacrific, la rândul meu,
un Poem!
Poftim poemul acesta
să-ți țină de urât!
Să se joace cu tine
să te facă să înțelegi
că nu ai murit degeaba
că în urma ta
s-a născut acea lume
înspre care tot întindeai mâna
dar de fiecare dată atingeai
moartea pe creștet…
și afară liniștea mirosea a ars
și fumul negru ne obișnuia cu gândul că
nu Papă nu am avut…
Nu am avut Dumnezeu!
