Potrivit Manualului de Diagnostic si Clasificare Statistica a Tulburarilor Mintale (DSM), cleptomania face parte din tulburarile controlului impulsului (neclasificate in alta parte), elementul comun al acestora fiind reprezentat de incapacitatea de a rezista unui impuls ori unei tentatii de a efectua un act care este daunator persoanei respective sau altora. Cleptomania este mai frecventa la femei decat la barbati.

Tulburari ale controlului impulsurilor

In majoritatea lor, in aceste tulburari, individul simte o senzatie crescanda de tensiune sau de excitatie inainte de a comite actul, apoi experienteaza placere, gratificatie sau usurare in timpul comiterii actului. Dupa act, poate exista sau nu regret, autorepros ori culpa. Alaturi de cleptomanie, alte tulburari ale controlului impulsurilor sunt si:

• Tulburarea exploziva intermitenta – se manifesta prin episoade distincte de incapacitate de a rezista impulsurilor agresive, ceea ce conduce la atacuri grave sau distrugeri ale proprietatii
• Piromania – se manifesta printr-un pattern de punere a focului pentru placere.
• Tricotilomania – se manifesta prin smulgerea recurenta a propriului par, din placere, pentru gratificatie sau usurare a tensiunii, ceea ce duce la o pierdere apreciabila a parului.

In cazul cleptomaniei, sunt specifice urmatoarele:

• Furtul nu are la baza ura sau razbunarea
• Obiectele furate ar putea fi achizitionate fara efort si au, de obicei, o valoare monetara insignifianta
• Ulterior, obiectivele furate sunt fie depozitate, fie inapoiate „pe ascuns” sau chiar aruncate
• Furturile nu sunt planificate, ci survin pe moment, fara complici
• Frecvent apare frica de a nu fi prins, culpa.

Cleptomania este o tulburare de control al impulsurilor care poate da nastere unor dificultati de ordin legal, dar si familiale sau la locul de munca.

Simptome cleptomanie

• Furtul obiectelor nu e motivat financiar;
• Persoana simte tensiune, anticipeaza anumite sentimente inainte de furt, iar furtul este urmat de placere, usurare si/ sau alte emotii pozitive;
• Dupa ce dispar emotiile pozitive, majoritatea persoanelor cu cleptomanie se simt vinovate, incearca sentimente de rusine sau regret;
• Unii oameni arunca obiectele furate, le depoziteaza, le dau altora sau le doneaza in scopuri caritabile ulterior. Mai rar, o persoana va acumula obiecte furate, le va returna in secret sau va returna si va plati pentru ele;
• Furtul nu este planificat, iar o persoana cu cleptomanie realizeaza furtul de una singura, fara ajutor extern;
• Majoritatea persoanelor casatorite care sufera de cleptomanie tin acest secret fata de sotul/sotia lor.

Cleptomanie vs. furt

Aspectul emotional este cheia acestei afectiuni si totodata elementul care diferentiaza boala psihica, cleptomanie, de un furt motivat de castig material ori de razbunare.Cleptomania difera de furtul din necesitate in doua moduri majore: acumularea de tensiune emotionala inainte de furt si eliberarea acestei tensiuni in timpul sau dupa furt. Cei care fura din alte motive (financiare, ranchiuna etc) nu experimenteaza aceeasi dorinta coplesitoare si nici usurarea ulterioara.

In cazul furturilor din magazine, se remarca faptul ca persoana cleptomana nu isi planifica actiunea, furtul este spontan, in schimb, indivizii fara aceasta tulburare tind sa isi organizeze furtul in scopul castigului material, incercand sa evite in acelasi timp consecintele faptelor lor (sa fie prinsi).

Evolutia cleptomaniei

Cleptomania poate debuta in copilarie, in adolescenta sau in perioada adulta, mai rar, ea apare in perioada adulta tarzie. Desi sunt disponibile putine informatii sistematice despre evolutia cleptomaniei, au fost descrise trei evolutii tipice:

• Sporadica, cu episoade scurte si lungi perioade de remisiune;
• Episodica, cu perioade prelungite de furturi si perioade de remisiune;
• Cronica, cu un oarecare grad de fluctuatie.

Tulburarea poate continua in sir, inclusiv in ciuda a numeroase condamnari pentru furt din magazine.

De asemenea, nu exista studii cu privire la istoricului familial al cleptomaniei. Date preliminare sugereaza ca rudele de gradul I ale indivizilor cu aceasta tulburare pot avea procente de tulburare obsesivo-compulsiva mai crescute decat populatia generala.

Cleptomania poate sa apara ca tulburare de control al impulsurilor izolata sau, de cele mai multe ori, este asociata cu alte afectiuni de ordin emotional.

Persoanele care sufera de o astfel de tulburare de control al impulsurilor sunt mai predispuse la:

• Consum de substante ilicite si alcool
• Anxietate.

Printre tulburarile ce pot aparea concomitent cu cleptomania se afla tulburarile de:

• Dispozitie;
• Panica;
• Anxietate de separare;
• Tulburarea dismorfica corporala;
• Tulburarea obsesiv-compulsiva (TOC).

Studiile arata o asociere intre cleptomanie si consumul de alcool sau alte substante. Unii specialisti sugereaza inclusiv existenta unei legaturi genetice comune intre tulburarile de consum de substante si cleptomanie.

Din ce cauze apare cleptomania?

Cauzele exacte nu sunt pe deplin cunoscute, fiind inca in curs de investigare, insa diferite perspective psihologice au propus posibile explicatii:

• Abordarea psihanalitica – sugereaza, printre altele, ca persoanele sunt determinate sa obtina obiecte pentru a compensa simbolic o pierdere timpurie sau o neglijare emotionala. Conform acestei abordari, tratamentul ar trebui sa se concentreze pe descoperirea motivatiilor inconstiente care stau la baza comportamentului.
• Abordarea cognitiv-comportamentala – sugereaza ca tulburarea poate debuta atunci cand o persoana este recompensata pentru un furt. Daca primul furt are loc fara consecinte negative, creste probabilitatea ca acel comportament sa se repete. Totodata, atunci cand individul se regaseste intr-un context cu stimuli similari, resimte o dorinta coplesitoare si de necontrolat de a fura. Pentru ca furtul aduce cu sine si o reducere a stresului si a tensiunii interioare resimtite, comportamentul este asociat cu eliberarea de stres si cu o stare de bine, ceea ce in timp se transforma intr-un mecanism de coping pentru a face fata anxietatii si presiunilor emotionale.
• Abordarea biologica – sugereaza ca acest comportament ar putea fi legat de anumite regiuni ale creierului si de o posibila dereglare la nivelul neurotransmitatorilor. Unele studii au asociat aparitia cleptomaniei cu disfunctii la nivelul lobului frontal. In doua cazuri raportate, traumatismele craniene in zona lobului frontal au fost urmate de simptome fizice (ameteli), simptome comportamentale (agresivitate) si simptome cognitive (pierderi de memorie), precedate de aparitia brusca a comportamentelor specifice cleptomaniei. Studiile au mai aratat ca inhibitorii selectivi ai recaptarii serotoninei (SSRI) pot fi eficienti in tratamentul cleptomaniei, ceea ce sugereaza implicarea serotoninei in aceasta tulburare. Alti neurotransmitatori, precum dopamina si opioizii endogeni, pot juca, de asemenea, un rol in dezvoltarea afectiunii.

Diagnosticul de cleptomanie

Expertul in sanatate mintala va lua in calcul, pentru stabilirea diagnosticului de cleptomanie, criterii ca:

• Incapacitatea recurenta de a rezista impulsurilor de a fura obiecte care nu sunt necesare pentru uz personal ori pentru valoarea baneasca;
• Senzatia de tensiune imediat inaintea comiterii furtului;
• Existenta placerii, a gratificatiei sau usurarii in timpul comiterii furtului;
• Furtul nu este comis pentru a exprima furie, razbunare si nu este nici raspunsul la o idee deliranta sau la o halucinatie;
• Furtul nu este explicat mai bine de tulburarea de conduita, de un episod maniacal ori de tulburarea de personalitate antisociala.

Cleptomania se trateaza?

Da, medicatia si psihotarapia sunt cele mai frecvente modalitati de tratare a cleptomaniei.

• Inhibitorii selectivi ai recaptarii serotoninei (ISRS), precum si alte antidepresive. Acestea si-au dovedit eficienta in reducerea simptomelor asociate cleptomaniei si pot fi utilizate impreuna cu terapia cognitiv-comportamentala. Cum functioneaza inhibitorii selectivi ai recaptarii serotoninei? Serotonina este un neurotransmitator (substanta chimica din creier) implicata in reglarea dispozitiei, anxietatii, somnului si impulsurilor. In mod normal, dupa ce este eliberata in spatiul dintre neuroni (sinapsa), serotonina este „recaptata” de celula nervoasa care a eliberat-o. ISRS-urile blocheaza aceasta recaptare, ceea ce inseamna ca serotonina ramane mai mult timp disponibila in sinapsa, crescand astfel transmiterea serotoninei in creier, ceea ce poate imbunatati dispozitia si poate reduce simptomele anxietatii ori impulsivitatea. Afla mai multe despre serotonina si tulburarile emotionale
• Terapia cognitiv-comportamentala vizeaza atat gandurile, cat si comportamentele care contribuie la actele de furt si s-a dovedit eficienta in gestionarea simptomelor. De cele mai multe ori, psihoterapia reprezinta prima linie de tratament pentru tulburarile de control al impulsurilor, avand ca obiectiv:
• Recunoasterea impulsurilor
• Intelegerea motivelor pentru care persoana actioneaza
• Gasirea unor modalitati mai sanatoase de a face fata tensiunii si dorintei de a fura.

Sursa:www.medicover.ro