Copiii care experimentează practici parentale severe sunt mai susceptibili să renunțe la școală, fapt ce ar favoriza comportamente de risc, relevă un studiu recent realizat de cercetători de la Universitatea din Pittsburgh, citat de sciencedaily.com și sciencepost.fr la 8 februarie.

Copiii expuși la metode severe de creștere din partea părinților lor riscă mai mult să aibă performanțe școlare slabe. Pe hârtie, informația nu are nimic surprinzător. Studii anterioare au arătat deja că acei copii care cresc în medii dificile au rate mai înalte de abandon școlar, dar pentru acest studiu, publicat în revista Child Development, cercetătorii de la Universitatea din Pittsburgh s-au întrebat de ce întâmplă acest lucru și, pentru a afla, au analizat influențele parentingului asupra dezvoltării academice și psiho-sociale a adolescenților.

Studiul sugerează că atât efectele directe, cât și cele indirecte ale metodelor de creștere și de educare utilizate de părinți joacă un rol în modelarea comportamentului copiilor, precum și în relațiile lor cu colegii.

Metodele severe au fost definite ca fiind a țipa la copii, a-i lovi, precum și a-i amenința verbal și fizic ca mijloc de pedeapsă.

Pentru acest studiu longitudinal, cercetătorii au monitorizat 1.482 de adolescenți din Maryland pe o perioadă de nouă ani începând de când aceștia aveau vârsta de 12 ani, incluzând trei ani după anul teoretic de absolvire a liceului.

La sfârșitul studiului, mai rămăseseră 1.060 de participanți. Aceștia aveau origini rasiale, socio-economice și geografice diverse, dar toți aveau un singur lucru în comun: faptul de a fi supuși unor practici parentale dure. Unii erau bătuți, alții — victime ale unor comportamente coercitive, cum ar fi amenințările verbale sau fizice ca pedeapsă. Ei au încheiat studiile abia la 21 de ani, după trei ani decât în mod obișnuit, ceea ce face mai probabil faptul că acești copii crescuți prea aspru au abandonat cursurile. A reieșit astfel că părinții exagerat de agresivi ar putea influența deciziile copiilor, aceștia preferând să petreacă timpul cu prietenii, mai degrabă decât să-și facă temele.

Cercetătorii au descoperit ca fiind mai probabil ca elevii cărora li s-au aplicat metode aspre când erau în casa a șaptea să spună în clasa a noua că grupul lor de prieteni este mai important decât alte responsabilități, inclusiv decât respectarea regulilor părinților. Acest lucru i-a angajat în clasa a XI-a în așa-numite „comportamente de risc”, precum o activitate sexuală precoce, mai ales în rândul fetelor, și o creștere considerabilă a infracționalității la băieți (bătăi, furturi). La rândul lor, aceste comportamente au dus la un nivel de educație evaluat ca scăzut la încheierea studiilor, care s-a realizat, de altfel, cu trei ani mai târziu.

„Tinerii ale căror nevoi nu sunt satisfăcute de figurile lor de atașament primare sunt mai susceptibili de a ‘căuta’ validare de la colegii lor”, explică Rochelle F. Hentges, autoarea principală a studiului. „De aceea, ei se apropie de prieteni. Dar această apropiere se poate produce în moduri nesănătoase, ceea ce poate duce la comportamente mai agresive și mai periculoase decât faptul de a prefera un comportament sexual precoce în detrimentul obiectivelor educaționale pe termen lung”.

Rezultatele acestui studiu au implicații pentru programele de prevenire și de intervenție menite să sporească implicarea elevilor în școală și creșterea ratelor de absolvire. „Pornind de la principiul că elevii expuși la metode de creștere și de educație dure și agresive din partea părinților sunt mai susceptibili de a înregistra un eșec școlar, ei pot fi ținta acestor programe”, a sugerat Ming-Te Wang, profesor de psihologie la Universitatea din Pittsburgh și coautor al acestei lucrări.