MÂINE VA FI O NOUĂ ZI

Elena Udrea a fost condamnată la șase ani de închisoare cu executare, fiind pusă să și plătească opt milioane de lei, ca prejudiciu pe care ea l-a adus statului român. Este bine, este rău?! O astfel de sentință poate fi etichetată cu strigătul dezlănțuitor: S-a făcut dreptate! Este greu de știut, este greu de crezut, este greu de înțeles!

O condamnare la închisoare ar trebui să pună în evidență nu pe cel care este condamnat la închisoare, cât mai ales victoria statului împotriva hoților, criminalilor, infractorilor. Cu cât sunt mai multe rechizitorii ale procurorilor confirmate de completele de judecată, cu atât ar trebui să fim  mai liniștiți că lupta împotriva celor care fac fărădelegi devine mai liniștitoare. Răsuflă și simplul cetățean ușurat că este protejat, că sunt acolo sus, la DNA procurori, deci ”avocați ai statului”, care nu se înmoaie chiar așa de ușor, luptând până la unu (căci la unu jumătate, de regulă, se merge la masă), astfel încât lupta împotriva corupției să fie vie, mișcătoare, numai bună de prezentat la conferințele internaționale la care participă, din ce în ce mai mult, Laura Codruța Kovesi, pentru a fi din ce în ce mai mult și mai bine premiată. Cu cât infractorul este mai galonat, mai din lumea subțire, mai plin de notorietate până peste cap, cu atât anchetatorii penali devin mai atenți, mai intransigenți, mai plini de fantezii, în urma cărora să reușească să-și construiască o poveste credibilă.

De abia în acest moment năvălește peste noi o primă întrebare, sălbatică și neprietenoasă, nu pentru că i-ar lipsi bunele maniere, ci pur și simplu pentru că în esența ei ascunde de fapt marea golăneală, forma superioară a unei corupții practicată de fapt de cei care nu au ezitat niciodată să nu strige ca din gură de șarpe: ”Săriți, este atacată independența justiției!” Astfel, începe să se consolideze imaginea grotescă a unei Laura Codruța Kovesi care nu mai este chiar atât de neprihănită pe cât se jură pupila Americii !

Sistemul (dezvelit la picioarele goale) începe să tremure și să-și caute de lucru, folosindu-se de ticuri de mult depășite, dar care încă mai persistă în mentalitatea anchetatorilor bolșevici, cei care au introdus în anchete ”Te batem până ce ne spui, cu cuvintele tale, ceea ce noi așteptăm să aflăm!”  Mai mult, condamnările date în instanța de fond lotului ”Gala Bute” începe să provoace dezbateri încinse la televiziunile de știri, cu o Elena Udrea dezlănțuită, care nu și-a ascuns intenția să poarte un război pe viață și pe moarte nu doar pentru a-și demonstra nevinovăția, ci în primul rând pentru a demasca sistemul, colaborarea nocivă dintre SRI și DNA, alături de care a fost atrasă și ICCJ.

Deja cărțile încep să fie puse pe masă, încep să apară bilețelele care aveau să mistifice adevărurile, dar și să scoată deja la lumină umbrele din spatele perdelelor, unde stăteau ascunși cei care astăzi se zbat să-și salveze nu onoarea ci libertatea.

O altă curiozitate a dosarului iese în evidență în momentul în care sunt descoperite numele și prenumele celor care și-au arogat dreptul de a conduce în numele lor, chiar dacă numele lor nu avea nici o reprezentativitate în spate, nici un vot al celui mai analfabet alegător.

Apar Florian Coldea, Laura Codruța Kovesi, dar și Camelia Bogdan sau Livia Stanciu, sub forma tripletei care taie și spânzură, așa cum generalul de armată Florian Coldea nu a ezitat să decidă, indiferent de câte legi trebuia să încalce pentru a-și atinge țelurile, țeluri care nu cred că întâmplător coincid cu cel puțin voința Ambasadorului SUA la București, oricum s-a numit acesta în ultimii 15 ani.

Dosarul Gala Bute devine astfel un motiv de spovedanie, de scoatere la iveală a unor adevăruri mascate sub formele hilare de luptători pentru independența Justiție, chiar dacă aceștia, încep să cadă, unul câte unul, chiar dacă încă se mai chinuie să funcționeze mașinăria, prin această condamnare de râsul curcilor, dacă acestea ar fi să fie confirmată și de instanța de apel, ceea ce nu cred că se poate întâmpla decât dacă Laura Codruța Kovesi va trece astăzi testul de evaluare la care a fost supusă de ministrul Justiției, Tudorel Toader, primul demnitar care și-a permis să-i cheme la ordin pe cei care, timp de mai bine de zece ani, au defilat într-o aroganță greu de înțeles, chiar dacă făceau parte din fruntea statului de drept. Începe măcelul?! Mâine va fi o nouă zi. Cine o va mai popula?

ADI CRISTI