CUM EȘTI PREGĂTIT SĂ ÎNȚELEGI REALITATEA

Nu a fost să fie. Chiar dacă analiza strălucită a ministrului Tudorel Toader ducea la pedepsirea exemplară a celor care au provocat un conflict de natură constituțională,  concluzia finală a fost contrară, comparabilă cu formula standardizată: ”în timpul serviciului meu nu s-a întâmplat nimic deosebit”.

Procurorii au încălcat grav Constituția, chiar dacă în timpul acestei abateri de la legea fundamentală a țări ”nu s-a întâmplat nimic deosebit”. Elegant, profesionist, stilat, competent, Tudorel Toader a făcut o radiografie completă asupra stării jalnice a Justiției, cu trimiteri directe înspre prerogativele ministrului Justiției față de procurori, pe care îi fixează în autoritatea sa, fără a le deschide dosarele aflate în anchetă. Modul documentat și aplicat pe care Tudorel Toader l-a folosit în a explica gravitatea conflictului constituţional, făcut de procurorii DNA, a scos în prim planul opiniei publice carențele cauzate de dorința de prea multă putere a puterilor statului de drept, de fiecare dată consemnându-se conflicte de natură pozitivă, de depășire a granițelor acestora, cum s-a întâmplat și acum, când CCR a intervenit pentru a repara excesele procurorilor DNA.

Contrar așteptărilor, la concluzie, ministrul Justiției nu o dă afară pe Laura Codruța Kovesi, ci o lasă să simtă pe pielea funcției ei ce va însemna monitorizarea procurorilor, promisă de Tudorel Toader, procurori care vor trebui să înțeleagă ce înseamnă să fii sub autoritatea ministrului Justiției. Să înțeleagă și ei că nu pot să facă ceea ce doresc ei să facă, chiar dacă legea nu le permite. De fapt, Tudorel Toader a riscat dezumflarea așteptărilor (firești în ceea ce privește revocarea șefilor parchetelor aflați în evaluare) pentru a gândi spre viitor, arătându-le explicit cine este șeful. ”Nu vă dau afară acum, dar atenție, vă monitorizez și la prima abatere vă ardă! Să nu vă treacă prin cap că mai puteți să zburdați prin textul legii așa cum ați făcut până acum!”

Dacă privim în urmă, după 24 de ore de la întâmplare, când emoțiile s-au mai limpezit, s-au mai așezat, putem găsi și alte valori privind oportunitățile pentru care țara trebuie să fie pregătită pentru viitorul zilei de mâine, dacă nu pentru cel din după-amiaza zilei de azi.

Soluția găsită de Liviu Dragnea, pentru a pune degetul pe rană, este una pacifistă. Dacă ar fi să mergem pe logica redactării unei cercetări științifice, concluzia nu avea cum să contrazică cuprinsul cercetării, ceea ce a lăsat să se înțeleagă, cu ”zâmbetul pe buze”, Tudorel Toader. De fapt, o altă decizie nu ar fi existat.

Trăim într-o țară fără coloană vertebrală, chiar dacă ne place să ne îmburicăm și să ne dăm plopii falnici, de pe marginea apei.

Este cât se poate de adevărat că liderii politici de frunte, pe umerii cărora ar trebui să se sprijine deciziile, sunt marii lași ai timpului prezent. Nimeni din cei care au puterea nu vrea să ia taurul de coarne. Nimeni nu  are curajul de a pune degetul pe rană, chiar dacă rana este de mult cicatrizată. De jur împrejurul acestora încep să latre cățeii, de genul lui Codrin Ștefănescu et.comp. Deja problema este alta, nu demiterea Laurei Codruța Kovesi (doar pentru că aceasta a fost așteptarea unora), cât mai ales de ce Tudorel Toader nu și-a dus raționamentul până la capăt, trăgând concluziile firești ale analizei, concluzii care ar fi trebuit să fie cererea de revocare a șefilor parchetelor, evaluați.

Ar trebui să ne considerăm deja analiști politici internaționali, dacă nu avem curajul să  ne recunoaștem capacitățile oftalmologice normale, văzându-l pe Hans Klemm, Ambasadorul SUA la București, urcând scările ministerului Justiției cu o zi înaintea pronunțării rezultatelor evaluării, nu de alta dar i se terminase cafeaua de la reședință, iar gazul i-a fost oprit, din cauza de neplată a facturilor.

Totul e cum ești pregătit să înțelegi realitatea, căci toate sensurile există mediul înconjurător.

ADI CRISTI