ȚARA ASCUNSĂ SUB COVOR

Adi Cristi

Încetul cu încetul liderii politici, tăvăliți de ultimele alegeri prezidențiale prin colbul scenei politice, încearcă să se ridice, să se adune, să se scuture de praf și, mai ales, să prindă din nou glas. Așa se întâmplă și cu Elena Udrea, ”doamna de fier beton” a politicii dâmbovițene. După ce a fost nevoită să se ascundă prin toate găurile de șobolani, Elena Udrea se vede nevoită să iasă la iveală, dar nu pentru că ar fi strigat-o cineva, ci pur și simplu pentru că a început să se simtă cu musca pe căciulă sau, mai corect spus, a început să simtă flacăra anchetatorilor prin zona tălpilor, eliberate de pantofii ei cu toc, tradițional de înalți.

Astfel, protejata ”pe față și pe spate” a lui Traian Băsescu, conștientă că președintele jucător nu-i ai poate asigura protecția, știindu-se că nu se poate ascunde ca struțul cu capul în nisip, a decis să-și amintească de faptele ei de vitejie, pe care nimeni nu a dorit să le ia în seamă. Astfel, Elena Udrea și-a adus aminte (doar ea) cum de și-a anunțat colegii de guvern despre neregulile pe care ea le-a sesizat la ANPR, acolo unde lucra prietena ei Alina Bica, ”de aceeași vârstă cu ea”, aceeași care o va însoți la Paris, alături de care a apărut în acele fotografii ce l-au scos din minți pe Traian Băsescu, atunci când a fost nevoit să mimeze amestecul serviciilor de informații externe, din România și Franța, cu toate că, mai târziu, avea să recunoască faptul că nu Elena Udrea a fost subiectul filajului, ea fiind doar o pagubă colaterală.

Elena Udrea a fost de cu totul altă părere, mai ales că avea să-și construiască un pseudo-alibi, care i-ar fi justificat prăbușirea în sondajele de opinie. Spune ea ”de la 7-8% (unde a citit o astfel de măsurătoare?) la puțin peste 5%, scor ce nu i-a mai asigurat nu locul doi, atât de mult pretins și invocat în campania electorală prezidențială, ci nici măcar locul III.

Elena Udrea nu s-a sfiit să mintă cu nerușinare, încercând să probeze această expresie pe care a tot folosit-o în campania electorală împotriva lui Victor Ponta. De această dată, cel care sesizează noua îndeletnicire a liderului PMP este fostul ei coleg de partid și de guvernări ”Boc fără număr”, Vasile Blaga, cel care încearcă să o readucă cu picioarele pe pământ, mai ales că acesta sesizează lipsa pantofilor cu toc din picioarele actualului președinte PMP.

„Nu m-a informat de aşa ceva şi sunt convinsă că nici pe domnul Boc. (…) Este  foarte grav dacă dânsa ştia de ilegalităţi si nu le-a spus. Mie nu mi le-a spus niciodată şi sunt convinsă că nici domnului Boc. Pentru ca si eu si domnul Boc am fi luat măsuri, nu am ştiu şi nici nu ştiu de nicio ilegalitate”. Atunci când i s-a comunicat spusele Elenei Udrea, Vasile Blaga nu a putut decât să concluzioneze că fosta lui colegă de partid minte. Minte cu nerușinare!

În aceeași gamă îl regăsim și pe Klaus Iohannis, cel care se pare că uită, la fel de repede ca orice alt politician român, de ceea ce a spus în timpul campaniei electorale. Chiar dacă majoritatea celor care l-au votat au crezut că au ales un neamț în fruntea țării, în realitate, iată, tot cu un român ne-am pricopsit. Tot cu un ales care uită ce a promis, care uită că a spus că el va fi un președinte dispus să rămână în cadrul prerogativelor constituționale, dar care, ”a doua zi după”, nu ezită să se comporte în același ton la cântec dat de zece ani de președintele Traian Băsescu. Cred că acest Klaus Iohannis se prefigurează a fi cea mai mare dezamăgire a românilor care au ieșit din case și din cavouri să-l voteze, pentru a fi cineva care să-l învingă pe Victor Ponta, nu pentru că acesta din urmă nu ar fi mai bun decât sasul nostru mioritic, ci pur și simplu pentru că poporul român s-a trezit, într-o zi de luni, cu fața la cearșaf, uitând să se întoarcă și să privească răsăritul în Europa de dincolo de Tisa.  După ambiția deja făcută publică a președintelui ales, într-o duminică agitată, se pare că ne așteaptă o continuare a îndeletnicirilor actualului președinte, pregătit să meargă pe apa sâmbetei, dacă ținem cont că data de 21 decembrie 2014, ultima zi a lui Traian Băsescu în rana sângerândă a poporului român, cade într-o zi de odihnă de duminică, nelucrătoare.

Suntem din ce în ce mai tracasați de acest destin imprevizibil, în care suntem fie trași în țeapă fie dați prin mașina de tocat carne. Totul e să fim găsiți acasă, în România, țara noastră de dor, țara noastră ascunsă, de cei mai mulți, sub covor.