Lasă-mă să fiu caravana ta

 

Urcă…

să nu-mi mai fie spatele gol

 

Acoperă-mă cu tine

ca și cum ai fi haina mea preferată

sau pătura mea zburătoare

sau chiar umbra

de care nu mă pot bucura

dacă nu-mi ajunge să o trag

de la cap și până la picioare

 

dă-mi voie să strig cât să fiu văzut

dar neauzit

cât să fac umbră pământului

fără a înăspri creșterea grâului

sau frunza de viță de vie

 

lasă-mă să cresc în ochiul disponibil

ca un punct de vedere

ca o părere de luat în seamă

chiar dacă pentru tine

viața are o altă epidermă

 

lasă-mă să fiu caravana ta

ce străbate deșertul

și grijile tale însetate să fiu

ce mă apasă pe tâmplă

cum cuvântul m-apasă

din silabe să-l scriu.

Voi rămâne cel care sunt

 

Viu spre mort sau mort spre viu

umbra mă face să scriu

cum aș fi descris în cărți

c-am venit din morți în morți

nu sunt singur, nu sunt toți

nici prădat și nu sunt hoți

 

port cu mine un sicriu

în care mă-nchid și scriu

scriu ce-aș face din nou viu

și ce-aș scrie mort să fiu

 

viu spre mort sau mort spre viu

vreau să par și vreau să fiu

cel pe care n-am să-l știu

neavând nici cum să-nviu

mort s-ajung și să mă știu

 

voi rămâne cel ce sunt

cu talpa plină de pământ

blestemat să fiu cuvânt

și poem de legământ

sunt același chiar de-aș fi

paguba ce-ai păgubi.

Pe cealaltă parte a străzii

 

Iubirea din tine

este bătrâna care

nu vrea să traverseze strada

chiar dacă de vis a vis

o strig

 

ea nu mă vede

sau nu o mai interesez

locurile de trecere ale pietonilor

s-au șters acolo unde

a rămas

pe cealaltă parte a străzii

iubirea din tine

ca o bătrână care nu vrea sau nu poate

să traverseze strada

chiar dacă

brațele iubirii mele o așteaptă

cu semaforul blocat pe verde

 

ca și cum am fi fost înfiați

de nevoia de a ne privi din depărtare

 

Doi bătrâni așezați pe o bancă

priveau fotografia îngălbenită

deja de atâta îmbrățișare:

 

– Uite cum pleacă păsările…

– Da, pleacă. Au obosit să stea deasupra noastră…

– În țările calde pleacă.

– Da, pleacă.

– E timpul să plecăm și noi.

– Da, să plecăm. În țările calde.

– Nu, doar până pe dealul orașului.

– Să plecăm, dar ce facem cu iubirea de vis a vis?

– Poate o ajută cineva să traverseze.

 

Iubirea din tine

este bătrâna care

nu vrea să traverseze strada

chiar dacă de vis a vis

o strig…

 

ADI CRISTI