CE E VAL CA VALUL TRECE

Continuăm să fim ceea ce ne-am învățat să fim: o țară în care spectacolul primează oricărui gest profund, de ținut minte, dar mai ales de luat aminte. Ne consumăm energiile, dar și atenția, pe lucruri în fond mărunte, dar strălucitoare, captivant, dar lipsite de greutatea necesară solidelor fundații pe care să se reușească a se construi următorul pas. Hăhăiala băsesciană a fost înlocuită cu brambureala socială, cu inducerea în comunitate a unor unde de șoc, ce îi saltă sutana deasupra capului Arhiepiscopului Tomisului, ”întreprinzătorului” IPS Teodosie sau îi pune cărbuni sub tălpi ”eminenței teleormănene”, Liviu Dragnea, amăgindu-l cu o iminentă remaniere, în urma mult anunțatelor evaluări guvernamentale. Atmosfera de bâlci și de voie bună este întregită cu ceea ce se întâmplă în lume, dar nu aiurea-n tramvai, ci în punctele cheie ale unui viitor conflict mondial, în timp ce Coreea de Nord se joacă cu rachetele înspre Japonia, iar tânărul prezident francez, Emmanuel Macron, îl cheamă la Versailles pe ”țarul” Vladimir Putin (ceea ce nu au făcut predecesorii săi). ”Chiar dacă nu crede în „invectiva publică”, Macron, 39 de ani, înțelege „să nu lase nimic să treacă de la el” în convorbirile sale cu ”greii” acestei lumi. El promite un „dialog exigent”, „fără nicio concesie”, cu omologul său rus, care menține în ultimii ani relații tensionate cu Occidentul. Pe agenda întâlnirii lor figurează teme precum relațiile franco-ruse, viziunile lor asupra viitorului Uniunii Europene, lupta împotriva terorismului și crizele regionale, Ucraina, Siria, dar de asemenea Coreea de Nord și Libia”.

Nu putem să nu sesizăm o serie de mișcări uniform accelerate pe scena politică a lumii, fie venind dinspre SUA, cu un Donald Trump agresiv și greu de oprit, la care mai putem adăuga  m o Coree de Nord din ce în ce mai ”obraznică” și o Turcie în care dictatura perfectă, legală, obținută cu ajutorul ”voinței poporului”, primește astăzi onorurile de pe la toți ”greii planetei”.

Încetul cu încetul începe să apară, pe malurile Dâmboviței, un miros de canalizare stricată, în același registru de parfum de capitală, pentru care Liviu Dragnea a fost pedepsit cu doi ani de închisoare cu suspendare (inclusiv a poftelor sale de mărire politică în urma zdrobitoarei victorii electorale). Astfel, o comisie parlamentară ia la puricat buletinele de vot de la alegerilor prezidențiale din 2009, invitând la sinceră mărturisire și recompunere a momentului pe acei actori principali asupra cărora încep să se descoperă oarece vinovății ascunse în spatele unor plăceri nevinovate de mărire și mai ales de păstrare a privilegiilor obținute cu multe pupături de clanță prezidențială.

Nu putem ignora și ajungerea în prim planul discuțiilor rememorative, ce scot din tăcere Arhiva SIPA, o arhivă construită pe principiul vechilor securiști, astfel încât să fie adunat material ce poate fi folosit pentru a prejudicia imaginea celui care nu dă ascultare, a celui care nu vrea să se subordoneze intereselor de partid, mai ales, ale celor care conduc. Deja Monica Macovei, acest vis urât al democrației noastre mioritice, începe să fie descoperită în tot felul de măgării, de alimentatoare a genților cu secrete despre personajele incomode de pe scena politică de atunci cândva, timp în care șeful ei, în calitatea sa de artizan, Traian Băsescu s-a înfruptat până la refuz din această pradă, construindu-și drumul său, ce a trecut ca prin lobodă, prin cele două mandate prezidențiale. Dacă la primul mandat poporul votant poate fi acuzat de naivitate, superficialitate, nevoie de altceva (decât de un Ion Iliescu mămos și împăciuitor), la al doilea mandat, după ce Traian Băsescu s-a dat în petic, a demonstrat că cel mai bine el știe să dezbine, să semene ură pentru a culege furtună, cu greu a fost înghițit victoria, cum s-a spus în acele vremuri, datorată diasporei, în timp ce Mircea Geoană, anesteziat de ”Mihaela dragostea mea”, și de descoperirea sa, în noaptea de dinaintea alegerilor, prin sauna lui Ovidiu Vântu, a reușit totuși să adune voturile românilor din țară.  N același timp, prins cu pantalonii pe vine, Traian Băsescu continuă să țipe că el a obținut mult mai multe voturi și că hoțul nu poate fi altul decât PSD.

Trăim un început de vară greu de definit, așa cum greu de imaginat ne este viitorul, dar nu acela care ne așteaptă după linia orizontului, cât mai ales acesta, pitit după coama primului val. ”Ce e val, ca valul trece” – ne încurajează Eminescu.

ADI CRISTI