”România nu poate fi confiscată! Apărăm democraţia şi votul românilor!” – acesta este dezideratul politic de moment al social-democraților, aripa Liviu Dragnea. Cealaltă aripă Grindeanu-Ponta încearcă și ea același lucru, descoperind în gesturile politice ale liderului PSD un atac grosolan asupra valorilor democrației.
Evident că un astfel de demers nu putea să excludă frazele demagogie, patriotarde, de parcă la guvernare ar fi existat un alt guvern decât cel pe care același personaje principale (a se citi Liviu Dragnea) care au trimis la lucru acest guvern care astăzi se dovedește a fi guvernul descalificat al PSD-ALDE.
Retragerea sprijinului politic al Guvernului Grindeanu de către liderii PSD a fost pusă pe seama lipsei de performanțe, după cinci luni de guvernare, chiar dacă, în tot acest timp, Liviu Dragnea apreciase pozitiv performanțele guvernamentale la zi.
Evident că, nici Liviu Dragnea și nici Sorin Grindeanu nu au ales calea cea mai bună pentru țară atunci când au constatat că este nevoie de o acțiune fermă.”Oamenii lui Dragnea” s-au trezit fără jucăria puterii în mână, în timp ce ”oamenii lui Grindeanu” nu vor sub nici un chip să plece de la putere, atâta timp cât ei consideră că nu li se poate imputa nimic, chiar dacă ”gospodinele din partid” (Gabriela, Carmen și Sevil) nu prididesc să-l facă astăzi albie de porci, pe acest ”premier al nimănui”, chiar dacă aceeași lege cu care încearcă la rândul lor să se acopere, îl recunoaște a fi premier responsabil, de tras la răspundere, dacă, până la predarea mandatului său legal, se întâmplă ceva rău cu țara și cu poporul acesteia.
Într-o zi de sfântă Duminică, lăsată de la Dumnezeu pentru odihnă și dumnezeirea mulțumirilor, datorate Sfintei Treimi, se trezește Teleormăneanu și Timișoreanu să ne învrăjbească din nou, pe o chestiune greu de gestionat de reglementările în vigoare. Cu siguranță că, vom trece și peste acest hop, vom ieși din această zonă de tulburență masivă, dar până atunci suntem supuși penibilului, cauzat în primul rând, de adevăratele motive care ”l-au înrăit” pe Liviu Dragnea ce s-a văzut nevoit să taie răul de la rădăcină, după cum ne lăsa să-i înțelegem comportamentul.
Nimic din explicațiile ce au încercat să scoată la suprafață iluzoriile nerealizări guvernamentale, care ar fi dus la retragerea sprijinului politic al Guvernului Grindeanu, nu au fost acoperite cu exemple concrete și pertinente, astfel încât a rămas inexplicabilă această sancțiune extremă.
Rușinea politicii românești a ajuns astăzi să se numească PSD, indiferent de câte încercări vor fi pentru a se separa aripile, că nu e vorba de Aripa Dragnea, ci de Aripa Grindeanu sau invers. Acțiunea în forță a celor doi demnitari spulberă pur și simplu întreaga zestre a PSD, zestre consolidată timp de 27 de ani, într-o țară în care social-democrația a avut poate cel mai binecuvântat pământ pentru a da roade.
Aceasta cred că este cea mai mare pierdere, chiar dacă pe scena politică vor mai rămâne sau nu Liviu Dragnea sau Sorin Grindeanu. Pierderea de imagine, pierderea de substanță și de credibilitate a partidului, care a fost cel mai aproape de năzuințele unui popor înșelat, hăituit și vlăguit timp de 27 de ani, vine să îngenuncheze mai mult speranța la români că va exista și pentru ei, pentru cei mulți, momentul adevărului, momentul în care vom fi într-adevăr liberi, respectați, cu drepturile și libertățile cetățenești garantate, nu doar de lege, cât mai ales de bunul simț al celor care acceptă să ne conducă, fără a ocoli responsabilitatea ce decurge din această importantă acțiune, fără de care nu mai poate exista nici o relație de bună înțelegere și, nu în ultimul rând, de bunăcreştere. Trebuie să învățăm deja să ne ascultăm, nu doar să vorbim unul peste celălalt. Să fim în stare să-l înțelegem și pe cel de lângă noi, să-i acordăm dreptul de a ne explica ceea ce noi nu înțelegem sau ceea ce din anumite motive nu dorim să credem.
Ne va fi mult mai ușor să trăim dacă vom reuși să dăm crezare și celor care spun lucruri despre care noi, pe bună dreptate sau pe idei preconcepute, nu suntem în stare să le acceptăm.
ADI CRISTI