24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
Se întâmplă în continuare lucruri ce pot fi decontate doar prin explicațiile paranormalului. O anume forță de deasupra sau de dedesubt se află la originea întâmplărilor incredibile. ”Așa ceva nu existe!” – este cunoscuta exclamație datorată girafei, la prima ei întâlnire cu imaginația omului.
Cum poate să existe o Laura Codruța Kovesi care să arunce în aer credibilitatea Justiție, în lupta ei oarbă cu Măria Sa, Corupția? Uite că există și așa ceva, nu numai infractorii, pe care duduia i-a prins și încătușat, iar Justiția fie i-a lăsat liberi, ca pasărea cerului, fie i-a ascuns, spre învățătură de minte, în pușcăriile patriei, dar există deja și situații imposibile, în care DNA, de exemplu, joacă ambele roluri (și pe cel al procurorului anchetator, dar și pe cel al infractorului), în timp ce Sorin Ovidiu Vîntu, de exemplu, luat ca măsura infractorului de referință, râde hohotitor, de parcă blestemul său s-ar fi adeverit: ”Să ajungeți să vă mâncați între voi ca lupii nesăturați de sânge”!
Laura Codruța Novezi reacţionează agresiv, brutal, cu ochii împăienjeniți de ură și disperare, asemenea fiarei încolțite! Nu mai vrea să țină cont de nici o conjunctură, nu mai vrea să dea coerenței dreptul de a-i motiva reacțiile. Singura ei preocupare este aceea de a ieși din încercuire, de a găsi acel spațiu suficient de larg pentru a se regrupa, pentru a se readapta la noile condiții de teren și de oportunitate, astfel încât ultimele evaluări să-i ofere cele mai bune soluții de a cădea tot în picioare, de a se păstra înfiptă în conștiința publicului, în special, ca fiind mama luptei împotriva corupţiei, astfel încât continuarea acestei lupte fundamentale să nu poată fi imaginată în lipsa ei, în afara ei, fără ca ea să nu mai fie Conducătorul. Pentru a fi cât se poate de fermă, pentru a se exprima cât se poate de clar, fără dubii, L.C.K a ajuns să-și sacrifice și oamenii cu care a lucrat. A ajuns să-și sacrifice ascultătorii ei, uneltele ei, cei care i-au fost credincioși până la sacrificarea legii în favoarea vrerilor ei, ”doamna procuror șef”. Astfel, Mihaela Iorga și Doru Țuluș, cândva ”tunurile din Navarone” ale DNA, în lupta pe viață și pe moarte cu Marea Corupție, au ajuns să pozeze, pe holurile Inspecției Judiciare, în postura iminenţilor infractori. Cel puțin, în cazul procurorului Mihaela Iorga un astfel de scenariu este scris de Laura Codruța Kovesi, încercând să deturneze o serie de evenimente și lipsuri instituţionale (vezi camera de păstrare a bunurilor confiscate) în zona infracțională. Revocarea ”la foc automat” a celor doi procurori de către CSM a încercat să fie o atenționare majoră a celor care mai cred că pot să-și permită atacuri la adresa șefei DNA. ”Pe aici nu se trece!” – pare să fie avertismentul ferm a CSM, cu atât mai mult cu cât, Inspecția Judiciară a început deja, din ordinul Ministrului Justiție, o verificare de fond la DNA, privind explicit managementul Laurei Codruța Kovesi, în fruntea Direcției Naționale Anticorupție. O astfel de presiune pe umerii luptei împotriva corupției devine și mai mare, în momentul în care inspectorii judiciari trebuie să lucreze cot la cot cu eventualii alți corupţi, din cadrul direcției aflată sub anchetă, în măsura în care alți țuluși și alte iorgi vor răbufni și vor da din casă toate mizeriile pe care le-au avut de îndurat, evident sub ghilotina CSM, apărătoarea fără drept de apel a independenței justiției. Am avut o justiție care s-a bucurat de mult clamata independenţă, dar, în această liniște de dinaintea furtunii, creată și întreținută de mâna care sugrumnă, s-a dezvoltat o altfel de corupție, o altfel de atitudine de a încuraja fărădelegea, de genul ”prinde hoțul care a furat un ou, obligându-l să recunoască că a furat și boul ce ar fi urmat să-l tenteze!” Din ce în ce mai multele și mai povestitele abateri de la litera și spiritul legii a celor care s-au angajat să ducă lupta împotriva corupției, încep să iasă la iveală, încep să ne deseneze o altfel de realitate, în care idolii acestei lupte devin ”peste noapte” jalnice făpturi, mai rele decât infractorii după care au fugit mai bine de 15 ani! Mult mai gravă este o anume realitate, care începe să se contureze din ce în ce mai precis, o realitate a oamenilor nevinovați, anchetați și condamnați în postura vinovaților fără vină și care au fost pur și simplu aruncați în pușcăriile acestei democrații cu ochii legați! Unde suntem, unde am ajuns, cine ne mai poate salva?
ADI CRISTI
