RESTUL E TĂCERE

Pe tot parcursul timpului ne urmărește asemenea credinciosului sărbătoarea creștină care ne aduce aminte de eforturile lui Iisus Hristos de a ne ține minte, de a ne sluji, așa cum noi îi suntem astăzi datori să o facem. Schimbul acesta de  sarcini majore ne face să învățăm rolurile drept credincioșilor din alergare, astfel încât la vreme de replici să fim în stare să binecuvântăm lucrarea dumnezeiască.

”Schimbarea la Faţă a Domnului nostru Iisus Hristos este unul din cele 12 praznice împărăteşti, având ca semnificaţie momentul în care apostolii Mântuitorului, aflaţi pe muntele Tabor, s-au convins că acesta nu este doar un prooroc al lui Dumnezeu, ci Fiul Lui Dumnezeu. Pe muntele Tabor, pe când Iisus se ruga, apostolii, moleşiţi de somn, tresar deodată la o privelişte nemaivăzută: faţa Lui strălucea puternic, iar hainele se făcuseră albe ca zăpada. Apoi, în acea lumină, apar doi bărbaţi care stau de vorba cu Iisus despre Patimă şi Moartea Sa în Ierusalim. Este vorba despre marii prooroci ai Vechiului Testament, Moise şi Ilie.

Schimbarea la Faţă mai este numită în popor şi Obrejenia, Pobrojenia sau Probojeni. Denumirea Obrejenie vine din slavonă, „obrejenie” însemnând transformare, schimbare. Denumirea de Probojanii vine tot din slavonă, de la verbul popular „a probazi”, semnificând a ocărî sau a certa. Dacă denumirea în limba greacă a sărbătorii Schimbării la Faţă a Domnului este Metamorphosis (Transfigurarea), iar în limba slavonă Preobrajenie, Sfântul Antim Ivireanul o numeşte sugestiv Dumnezeiasca Înfrumuseţare a lui Hristos.

Acest praznic este unul foarte important, este una dintre acele zile când cerurile se deschid, iar cei aleşi de Dumnezeu pot vedea Porţile Raiului. Cei care nu ţin această sărbătoare vor fi uscaţi şi gălbejiţi ca florile care de acum încep să se vestejească, iar cine spală haine în această zi va fi năpădit de păduchi şi ploşniţe, se spune în popor. Femeile însărcinate, dacă vor respecta această zi, vor avea o naştere uşoară, iar copiii le vor fi sănătoşi. Fetele nu-i bine să se spele în această zi pentru că nu le mai creşte părul, aşa cum nu mai creşte iarba.

Se mai spune că din 6 august toamna începe să-şi intre treptat – treptat în drepturi. De acum înainte, iarba nu mai creşte, păsările se pregătesc să plece spre ţările calde, iar insectele se pregătesc să intre în pământ. Dacă în Ziua Schimbării la Faţă vremea este însorită şi plăcută, toamna va fi una roditoare şi îmbelşugată. În schimb, dacă plouă, toamna va fi mohorâtă. Tot în popor se spune că dacă în postul Adormirii Maicii Domnului plouă mult, atunci iarna care va veni va fi plină de ninsori.

De asemenea, este bine ca până la această dată ţăranii să termine de cosit şi de adunat fânul. Tot acum se culeg şi ultimele plante de leac, iar în această zi se poate începe şi gustatul boabelor de struguri. Deşi încă nu sunt copţi, tradiţia le atribuie un rol vindecător şi se spune că sunt buni de leac pentru cei care au intestinele sensibile”.

Norocul sau răsplata pe care o au ”cei aleşi de Dumnezeu”, o dată pe an, când cerurile se deschid, la imaginea ”Porţilor Raiului”, poate fi un semn de răsplată a credinței în Dumnezeu, astfel încât, ideea că pe această lume nimeni nu trebuie să creadă că este singur, că este părăsit, că nu are pe cineva ”acolo sus” căruia să-i pese de el și să-i fie de ajutor, călăuză și rod al iubirii dumnezeiești.

Dacă deschidem ochii și privim de jur împrejurul nostru vom lua contact cu această îmbulzeală în care trăim, cu lipsa de armonie și de echilibru din care facem parte, alături de condițiile meteo și mai ales alături de calamitățile naturale cu care ne confruntăm din ce în ce mai des. Nu suntem doar spectatori, ci face parte din tot ceea ce se întâmplă în timpul prezent, ca vinovați, beneficiari și victime declarate în cel din urmă, fără ca să mai fim și eroii națiunilor.

Suntem doar vinovați de serviciu, de ceea ce a ajuns să ni se întâmple, chiar dacă ne place să credem că vinovăția ar trebui împărțită pe contribuția tuturor celor care au acționat aiurea, împotriva naturii, timp de secole de inconștiență. Este adevărat, generațiile de azi nu sunt decât cele care sunt chemate să joace rolul jertfelor, să  plătească, de cele mai multe ori, cu viața pentru tot ceea ce s-a întâmplat rău în relația Om-Natură.

Poate într-o astfel de zi de ”schimbare la față”, privind porțile deschise ale Universului, să ne dăm seama cât de mărunți suntem și cât de neînsemnați putem să rămânem, dacă nu ținem cont de respectul pe care trebuie să-l acordăm celui care ne ține și ne hrănește din palma Lui. Restul e tăcere! O tăcere grea, apăsătoare, care ne strivește. Care ne face una cu pământul. Cu același pământ în care, în cele din urmă, vom fi coborâți. Sau poate, acest pământ, în care ne vom căuta odihna veșniciei, să fie din ce în ce mai otrăvit sau să nu mai fie deloc. Vom fi prima generație a celor fără de mormânt!

ADI CRISTI