24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
Din nou ne împiedicăm de Ambasadorul SUA la București, oricare ar fi acesta. Îngrijorător nu este Hans Klemm, ci această politică de condiționare, de impunere, de recunoaștere pe față că ”aveți o Justiție făcută pe banii noștri”, fie că vorbim despre banii americanilor sau despre banii europenilor. Cu alte cuvinte, mai directe și mai obraznice, o astfel de afirmație ne duce cu gândul la marea devalizare a avuției naționale, prin diverse metode decontate, de asemenea, voinței celor din afară, a celor care au fluturat punga de bani în fața flămânzilor, chiar dacă, în anii 90, România nu avea, ceea ce Petre Roman încerca să identifice industria într-o grămadă de fier vechi. De fapt, înspre acea grămadă a fost dusă de mână, adică ajutată să treacă strada, tot ceea ce poporul român a reușit să construiască, în aproape 50 de ani de comunism, cu prețul sacrificiului real al cetățeanului, alinat de Partid și de spusele ”conducătorului iubit”, că ceea ce construim astăzi va fi pentru o viață mai ușoară, mai frumoasă, cu care orice părinte este dator viitorului copiilor, copiilor săi. Dincolo de această lozincă, deposedată de orice influență politică, de orice subordonare față de ideologia comunistă, există o realitate palpabilă, un summum al efortului creator al poporului român, efort susținut de genialitatea acestuia, care a demonstrat că este în stare să transforme muntele în vale și valea în munte, dacă cuceririle naturii pot fi puse în slujba omului, a unei vieți mai bune, mai frumoase, mai aproape de idealurile și visele epocii. Nu putem să ne situăm în afara epocii în care trăim, oricât de mult ne place nouă să inventăm viitorul după chipul și asemănarea viselor noastre, cele mai îndrăznețe, cele mai cutezătoare.
Nimeni nu ar trebui să se îndoiască de evidența prin care putem constata că, dincolo de acuzele ferme și fără nici un pic de iertare, de pași înapoi față de ororile și crimele săvârșite de comunism, împotriva umanității, a existat o zestre pe care fiecare dintre noi, cei care am trăit și muncit și în acel regim, am construit-o! Noi suntem constructorii reali ai unei țări frumoase, bogate, căutate, pândite, pentru a fi atacată și, din ce în ce mai mult, prădată!
Astfel, am rămas fără resurse naturale, fără energie, fără industrie, fără finanțe, fără bănci, doar sarea și apa ne-au mai rămas, poate și pentru a avea posibilitatea să facem o saramură, care să ne conserve, să nu ne stricăm de tot, atâta timp cât, nici măcar munca ieftină nu ne mai aparține. Peste noi au sărit americanii și europenii care astăzi nu fac altceva decât să-și protejeze investițiile făcute prin forțarea noastră de a accepta să vindem totul, prin prisma privatizării, pentru a scăpa de ”găurile nege” în care ni s-a povestit tot timpul că dispare bugetul țării. Astfel, întreaga industrie siderurgică, de exemplu, a fost pur și simplu decimată prin privatizarea pe un euro, că, vezi Doamne, statul este un administrator prost de tot, așa cum s-a dovedit că suntem și noi, cei care am fost la vot și am votat emoțional, pentru cei care ne strângeau în brațe și ne băteau pe umeri, declarându-ne prietenie pentru cel puțin patru ani. Din patru în patru ani participăm la același carnaval, circ, bâlci, show, de cea mai mare căutare pentru dezmorțirea haznalelor și a înjurăturilor electorale.
Să ne privim țara de sus, să ne privim țara frontal și din celelalte părți și o vom descoperi cu stupoare cum mai reușim să descoperim cetatea din ruinele ei. Nu mai avem nici un punct de reper care să ne construiască imaginea completă a țării, astfel încât să beneficiem de continuitatea atât de necesară care să ne asigure imaginea reală a ceea ce reușim noi astăzi să construim, nu pe aer, ci pe fundații încă rămase intacte din vechiul regim.
Faptul că suntem atât de fărâmiţaţi, atât de fracturați, atât de bătuți ca pe hoții de cai, este rodul ”intervențiilor salvatoare” ale celor care ne-au dat o mână de ajutor, dar nu pentru a ne ridica din șanț, ci pur și simplu pentru a ne afunda și mai mult în prăpastie, acolo unde suntem cât se poate de bine struniți, condiționați, ușor de lovit cu vergeaua peste mâni atunci când îndrăznim să ne luăm de Laura Codruța Kovesi și Liviu Maior, pe care nu prididesc să-i decoreze în neștire, cu tot felul de distincții date de regulă de CIA, de te întrebi ce rol pot să aibă cei care au fost într-o incompatibilitate de apropiere, făcând parte din servicii secrete străine, care pot să fie la un anumit moment chiar servicii concurente. Poate de aceea astăzi, cu o nerușinare pentru care ar trebui să activăm imediat clauza de persoana non grata pentru astfel de hăbăuci, care își permit să imixtioneze politica internă a României, doar pentru că ne-au aruncat peste gard promisiunea unor grăunțe de aur, evident, ele fiind în realitate de porumb get beget, chiar dacă nici măcar acestea nu au reușit încă să fie ciugulite de flămânzii noștri politicieni.
ADI CRISTI
