Filosoful și eseistul Mihai Șora consideră că a scrie frumos echivalează cu o disciplină a minții și afirmă că acuratețea formulării merge mână în mână cu aceea a imprimării ei pe hârtie.

„A scrie frumos înseamnă și o disciplină a minții. Trebuie să fii atent nu numai la conținut, care ar putea să fie exprimat și într-un mod bolovănos, ci la felul în care spui ceea ce spui, acuratețea formulării mergând mână în mână cu acuratețea imprimării ei pe hârtie”, le-a spus Șora micuților prezenți marți la „Ora de caligrafie” de la Muzeul Național Cotroceni.

El a menționat că a învățat să scrie „cu penița”, lecția de caligrafie fiind „o adevărată disciplină intelectuală”

„Pe vremea mea scrisul de mână se făcea cu penița. Deci aveam două feluri de ducturi: în sus, subțire, în jos, gros. Deci nu era, cum e în zilele noastre la stiloul cu bilă, un scris uniform, cu aceeași lărgime a liniei din care e constituită litera. Acestea erau lecțiile de caligrafie și într-adevăr aveam ore de caligrafie, cel puțin una pe săptămână, în care obiectul temei noastre era să scriem frumos. (..) Era o disciplină intelectuală. Nu era doar o aparență de frumusețe”, a mărturisit filosoful, menționând că la computer scrie „cu destulă caznă”.

Scriitoarea Ana Blandiana a făcut o emoționantă pledoarie în favoarea scrisului „de mână”, mărturisind, într-un mesaj transmis participanților la eveniment, că și-a scris opera mai întâi pe hârtie și nu la mașina de scris sau în computer.

„Pentru mine, literatura este legată de scrisul de mână direct. Asta înseamnă doar că ceea ce e important și mai ales ceea ce e personal pentru mine nu trebuie să fie mecanic. Ba, mai mult de asta, s-ar putea să fie o exagerare, am chiar tendința de a nu introduce în computer cât mai mult timp posibil ceea ce am scris pentru că am sentimentul că sunt ale mele și mă reprezintă și îmi aparțin numai atât cât sunt scrise de mână. În clipa în care sunt transcrise mecanic, în clipa în care ajung să fie tipărite, deja aparțin tuturor și sunt ale mele în mai mică măsură”, a mărturisit Blandiana.

În opinia acesteia, „a nu mai scrie de mână, înseamnă, pe de o parte, a renunța să mai fii tu însuți în sensul cel mai profund al cuvântului și, pe de altă aprte, înseamnă să te lași manipulat de tehnologie”.

Actrița Maia Morgenstern, care a spus că a început să scrie „pe pereți, semne, linii curbe și frânte” care apoi s-au transformat în scrisul de mână, a pledat pentru „încurajarea copiilor să se exprime în scris”, în timp ce violonistul Alexandru Tomescu a afirmat că în același fel cum viorile și chitarele electrice pot să coexiste cu instrumente vechi de sute de ani, tot astfel „telefoanele mobile și tabletele pot coexista cu plăcerea de a scrie pe hârtie, de a te implica personal în ceea ce faci”.

O pledoarie în favoarea scrisului de mână a făcut și Andreea Răducan, președinta Federației Române de Gimnastică, aceasta dezvăluind că dacă nu s-ar fi dedicat sportului de performanță și-ar fi dorit să devină profesoară de limba română.

Evenimentul „Ora de caligrafie la Muzeul Cotroceni”, un proiect care își propune să atragă atenția asupra cuvântului scris cu mâna, transmițând un îndemn pentru educație, cultură, tradiție, artă și trăinicie, s-a desfășurat marți, la sediul instituției muzeale.

Alături de directorul general al Muzeului Național Cotroceni, Liviu Jicman, care a evidențiat implicarea instituției în acest proiect, au fost prezenți Dorjan Shabani, artist caligraf din Iran, care a vorbit despre arta caligrafiei în tradiția persană, și expertul în grafoscopie Cristian Dumitrescu, care a explicat în ce fel scrisul de mână este unic și definește fiecare persoană.
De asemenea, învățătoarea Pavel Magdalena, de la Școala gimnazială nr. 1 „Sfinții Voievozi” din București, a susținut oră de caligrafie împreună cu elevi ai claselor I și a II-a.