Marele Poem

 

Nu sunt încă pregătit

pentru Marele Poem

 

Îl simt…

cum pescarii își simt

Peștele prins

 

lăsându-l în larg

să obosească

ca mai apoi

el singur să ceară

să fie prins.

 

Înfiere de fluture

 

Ți-am adus în dar un fluture

chiar dacă

pornit de acasă

mă gândeam să-ți cumpăr o pisică

o vacă sau un greiere

 

Pe drum

am asistat la nașterea lui din omidă

iar înainte de a-și lua zborul

mi-a spus

între două bătăi scurte de aripi:

Tată!

 

M-am oprit din drum

întorcându-mă la tine

cu fiul meu înaripat

gândind că îl vei adopta pe dată

fiind numai bun de alăptat

 

căminul nostru

i se potrivea de minune

mai ales că de mult

nu mai aveam

lămpi atârnate de tavan

în jurul cărora fluturii

se pregătesc de îngropăciune.

 

Melcul de la nr. 21

 

Nici astăzi nu mi-am revenit

de la decapitarea melcului

aciuat pe lângă casă…

 

ajunse aproape

un melc de familie

fiind invitat la toate evenimentele

majore

 

anul acesta

a fost chiar sărbătorit

aniversând un an

de când i-am făcut locul lui

protejat de câinii și de pisicile familiei

 

Astfel, melcul de la nr.21

a primit un ham

pentru a fi plimbat pe alee

în deplină securitate și bună dispoziție

 

atunci când mi-am dat seama

că după cum mergea el

ar fi trebuit să-mi iau concediu fără salariu

trei luni de zile

pentru a ajunge doar la coasa sprijinită de prun…

 

dar ce nu fac părinții

pentru copiii lor

căci,

am uitat să vă spun,

melcul de la nr.21

a fost trecut în cartea de imobil

cu drepturi depline

 

ajuns lângă prun

în dreptul coasei

acolo unde se hârjoneau

Mischa și Sascha

(pisicile noastre aristocrate)

numai ce

se dezechilibrează coasa

căzând năprasnic cu lama

peste capul melcului de la nr.21

 

A fost o zi tristă de doliu

pentru întregul cartier

de la nr.21

(vis-a-vis de casa poetului Valeriu Stancu)

și până la fundacul de la nr.6F

(unde și astăzi plânge poetul

Cassian Maria Spiridon)

 

Despre reacția vecinului său

a criticului literar Constantin Dram

încă nu s-a aflat nimic.

 

Zăpezile de altădată

 

Fără să mă vadă cineva

pe când încă eram

tânăr la trup, bătrân la minte

am luat de pe stradă

un bulgăre de zăpadă

încă un bulgăre de zăpadă

și încă unul

ajungând să posed din avuția Naturii

frumoasa zăpadă de altădată

 

Așa cum există Muzeul Satului

sau al Țăranului,

Muzeul Cuceririi Cosmosului

eu am deschis

Muzeul Zăpezilor de Altădată

folosindu-mă de mostrele adunate

într-o viață de om

 

Este cât se poate de vizibilă constatarea

că de 60 de ani de la extragerea

prin subtilizare

a primului bulgăre de zăpadă

nu a mai rezistat nici măcar apa

(și datorită vremii caniculare

din ultimii ani).

 

Se naște astfel o întrebare

de bun simț:

– Ce expui, băi, ciudatule,

în Muzeul Zăpezilor de Altădată?

 

– Corectă întrebare

mai puțin apelativul ”ciudatule”

care nu are corespondent în realitate

 

În spațiul alocat de municipalitate

muzeului

sunt expuse

în ordinea donațiilor

toate amintirile noastre

despre vremurile de altădată

cum ar fi:

Amestecul antiderapant nisip-sare

Lopețile de la asociațiile de locatari

Autoturismele avariate

(în carambolul ghețușului imbatabil)

suzeta pruncului căzut din sanie

ușa de la casa scăpată din nămeți

(după trei zile și trei nopți

de dezgropare)

coate de țăran – dezghiocate de pe gard

(pe când țăranul privea

efortul soldaților de a-i reda

casa la cheie

din nămeții patriei

căci nu erau ai lui)

sticla de votcă consumată

în singurul copac ce  a mai rămas

mai înalt decât nămeții

(în așteptarea dimineții, a prânzului

și din nou a nopții)

și tot așa până când

zăpada s-a topit de la sine

de atâta așteptare.

 

– Dar ce ai făcut din zăpada

adunată timp de 60 de ani?

– Aș, ce să fac…am folosit-o

doar ca recurs la nemurire

Pentru Memoriul înaintat Municipalității

în vederea aprobării

Parcului Educativ Cultural

”Zăpezile de Altădată”

 

Pe coala de hârtie

Primarul și-a pus apostila:

”Aprobat, doar în regia autorului”

Astfel,

în oraș iarna și moartă fiind

poate fi vizitată și-n mijlocul verii.

 

ADI CRISTI

(Din volumul aflat în pregătire: ”Despre moarte, cu dragoste”)