Dacă ar trebui să vorbim despre constanță, dacă ar trebui să definim această însușire, așa cum ne învață DEX 2009 (Însușirea de a fi constant; statornicie; perseverență. – Din fr. constance, lat. Constantia), ca aplicație practică nu ar trebui să mergem peste mări și țări, ci pur și simplu ar trebui să participăm la o ședință a Consiliului Local Municipal Iași, spațiul în care obstinația cu care consilierii liberali, cei cinci magnifici ai votului împotrivă sau cel al abținerilor, au reușit deja să definească absurdul ca fiind mai mult decât ce ne învață același DEX 2009 (Care contrazice gândirea logică, care nesocotește legile naturii și ale societății, contrar bunului-simț). De fapt, atitudinea absurdă pe care cei cinci o au de regulă în şedinţele de CLM iese din uzul rațiunii chiar și numai pentru că, la rândul lor, au fost aleși de niște oameni, ”acolo și ei care știu dureros ce e suta de lei”, cum ne-ar deștepta poetul.
Recent, la ultima ședință extraordinară a CLM Iași, ce a avut pe ordinea de zi aprobarea a șase PUZ-uri privind construirea sau mansardarea unor cămine studențești, pentru universitățile ieșene, UAIC, UTGA, UNAGE și UAMV din banii Companiei Naționale de Investiții, s-au trezit cei cinci cu nume și prenume din totalul celor opt aleși ai lectoratului liberal (Bostan Manuel Ciprian, Boz Petru Eduard, Coțofan Alexandru Ioan, Dornean Tudor, Ghizdovăț Vlad, Jugrin Lucian, Ignat Etienne, Timofciuc Răzvan – consilier PNL) să continue opera multilaterală a PNL de a face opoziție la sânge, cu patos greu de interpretat și la fel de greu d decontat la iminentele alegeri. Atunci electoratul va avea de privit și de auzit despre faptele glorioase de arme al acestor oșteni pur sânge, fapte care le-a dat prilejul să rămână fără aer în piept și cu ceva rămășițe de nume, sub formă de zdrențe, așa cum au reușit ei să iasă din mandat. A mai exista un astfel de specimen în consiliul trecut, un fel de ”Gica Contra” sau Preda după numele ei din buletin, care tot așa a avut o fixație pe Planul de Urbanism General, votând împotrivă pentru toate proiectele care solicitau aprobarea întocmirii unui PUZ, pentru o locuință individuală, de exemplu. La alegeri duduia s-a făcut praf și pulbere, atâta timp cât electoratul nu a ezitat să o sancționeze, pe bună dreptate. Toate aceste acte de vendetă, toate aceste ambiții prostești, toate aceste reacții bazate pe umori, pe tonele accentuate de tot felul de dezechilibre hormonale sau chiar neuronale, nu își găsesc nici o explicație atunci când se judecă la rece calitatea de consilier local, de exemplu, de ales al comunității pentru a avea grijă de soarta acesteia și nu pentru a o lansa în tot felul de spectacole facile, grotești și lipsite de bun gust.
O observație făcută de un alt consilier local, de o alt culoare politică, mi-a înceţoşat și mai mult așteptarea. Domnia sa a sesizat, pe bună dreptate, că marea majoritate a consilierilor locali ai PNL sunt oameni tineri, bine pregătiți profesional, chiar dacă au o experiență politică mult prea mică pentru a-i acuza de ”complot împotriva interesului public”. Acești tineri politicieni se lasă prea ușor inflamați de mersul lucrurilor în condiții specifice de presiune stradală sau de altă natură, astfel încât nu ezită să se lase blocați în tot felul de dispute politice în care adversarul este asimilat cu dușmanul, față de care doar o poziție ostilă îi poate garanta vizibilitatea, după principiul găunos: ”doar faptele rele mai pot să fie ținute minte”. Marea pierdere se înregistrează în această zonă de conflict ce delimitează așteptările electoratului de performanțele oamenilor politici care au și calitatea de aleși. Suntem astfel puși în situația de a întreba dacă sunt două Românii, dacă sunt două interese față de popor sau dacă cineva este în așa fel de înrăit încât să se ocupe doar cu pusul piedicilor, doar cu sacrificare poporului pentru ca o minoritate, incapabilă să-și demonstreze superioritatea, se dedă la acest tip de mojicie transcendentală, peste puterile de înțelegere ale celui care cu bună credință i-a trimis în forul legislativ al localității. Avem nevoie de multă răbdare și îngăduință pentru a separa ”grâul de neghină!” în aceste condiții de vijelie, de tot felul de uragane, care să ne amestece nu numai recoltele, cât mai ales conștiințele celor care se legitimează a fi responsabili pentru viața de zi cu zi a cetățeanului, singurul îndreptățit să decidă cine să-i fie conducătorii, cine să-i fie reprezentanții. Atunci când se amestecă lucrurile, atunci putem sesiza că avem de a face cu un strălucitor haloimăs din care nimeni nu ne mai poate salva.
ADI CRISTI