Scrisoare de mână
Îți scriu o scrisoare de adio
sau de luat la revedere
o scrisoare romantică
sau una caustică
o scrisoare din care să rezulte
ce cred eu despre tine
după care să mă arunc în mare
sau ce cred eu despre mine
alegând zdrobitul de stânci
de ce în spatele fiecărei ultime scrisori
trebuie să fie o moarte violentă
sau una adormită cu somnifere ?
îți scriu pur și simplu despre noi
fără ca cineva să moară
îți scriu despre cât de bine ne este
când trecem marea înot
sau când zburăm mai sus decât păsările
și toate acestea le scriu cu stiloul
sau cu pixul
uneori folosesc pana simandicoaselor hoteluri
(unde tot uneori ajung pentru o noapte)
dar de fiecare dată scrisul meu de mână
este singura mea semnătură
care nu mă trădează
și poate de aceea nu ne scriem e-mail-uri
sau pe messenger
spații în care reușim să fim doi străini
pe care toți îi cunosc
numai noi
nu ajungem să ne cunoaștem.
Ultima scrisoare nescrisă, dar trimisă
Ultima scrisoare începe cu o rugăciune:
Vino în brațele mele
ca într-un templu
zidită în rugăciune!
Smerită și cu genunchii învățați
să simtă umilința și mântuirea
vino cu inima deschisă
în cele trei schimburi:
de la naștere, la moarte
și până la nemurire…
atunci
când vei sosi astfel
îți voi scrie scrisoarea nescrisă
dar trimisă celor ce vor să învețe
totul despre dragoste
totul despre infern și despre Paradis
voi fi în spatele
fiecărui cuvânt schingiuit
cum în spatele Lui a fost crucea
și astfel
voi învăța sângele durerii
să-și crească răbdarea și cutezanța
și cântecul
care ne poate bandaja rana
dar nu ne poate lua
destinul suferinței
voi scrie și despre melci și meduze
și despre omizi și fluturi
voi lua pedeapsa de umeri
și ne vom împrieteni într-atât
încât
vom învăța să murim cu zâmbetul pe buze
cu bucuria care ne va aduce
iubirea în adâncul rănii
dar nu sub formă de bandaj
ci pur și simplu sub formă de durere
durerea ucigătoare a iubirii.
ADI CRISTI