SPIRITUL TURMEI

Ne-am liniștit, Gheorghe Mărmureanu, cunoscutul fizician, cel care a fost ani la rândul directorul Institutului Național de Fizica Pământului, fiind și comentatorului de specialitate, ori de câte ori Vrancea se cutremura, ne spune astăzi un lucru liniștitor: ”Viitorul mare cutremur va fi in 2040, după analize făcute de peste o mie de ani. Aceasta e prima varianta, iar a doua varianta e ca un cutremur mare sa fie in 2077 sau 2078″.

În timp ce cu mișcările telurice de pe la noi am rezolvat-o pe termen mediu (ca să nu spunem lung pentru generația mea – Ptiu Satana!), am rămas să ne luptăm sau să gestionăm mișcările politico-sociale, din ce în ce mai agresive, mai violente, mai greu de controlat. Dacă ar fi să ne raportăm la ceea ce se întâmplă în Piața Victoria, în fața Guvernului României, cred că ne situăm în postura unei noi provocări. Există această posibilitate a scăpării hățurilor din mână. Pe fondul unui guvern timorat a unei majorități parlamentare ineficientă, greu de susținut marile proiecte necesare ”mișcării lucrurilor din loc”, din nou strada are prima reacție, are acel zvâc care o păstrează în spațiul dovedit a fi intangibil de cei în drept să-l gestioneze. Se pare că acolo, în mijlocul Pieței Victoria, există o zonă interzisă autorităților române, o enclavă în care niște protestatari încearcă să-și construiască România lor. În momentul când instituțiile statului de drept încearcă să reacţioneze, să ”degajeze zona”, începe confruntarea violentă cu oamenii legii, oameni care devin lamentabil de timorați, de nesiguri, uitând parcă deodată toate procedurile ce ar trebui urmate în astfel de cazuri. Reacția vocală a unei părți minore a societății civile alimentată pe diferite canale de tot felul de susținători, care mai de care servind interesele unora sau ale altora (într-o astfel de analiză nu contează cine ține în mâini sforile), pune în dificultate orice altă intervenție pe măsura atacului. Jandarmii preferă să filmeze, să se retragă, să-i mângâie pe recalcitranți (aceleași bucătărese opărite, aceiași înfuriați incoerenți), fiind foarte grijulii să nu care cumva să le șifoneze gulerul la cămașă sau să le boțească gecile de fâș (Sic!) Măi să fie! În ce țară trăim? După cum reiese din această relatare nu prea ne iese că suntem locuitorii României. A țării care acum 27 de ani tinerii de aceeași vârstă cu cei care astăzi dau cu legile de pământ, doar pentru a cuceri câțiva zeci de metri pătrați de țară, reușeau să dea de pământ cu regimul comunist, făcându-l pe dictator să-și ia zborul! Acum, aceste caricaturi nu sunt în stare decât să scoată la suprafață mizeria și lașitatea celor care au legitimitatea statului democrat de a-l apăra, de a-l face credibil și funcțional.

O ecuație cât se poate de simplă (de genul: majoritatea decide) a fost transformată în cea mai complicată provocare aruncată în comunitate să fie rezolvată la grămadă, fiecare să dea o soluție, indiferent dacă el știe despre ce este vorba, ceea ce duce inevitabil la atacul direct și barbar asupra singurei majorități care contează, într-un stat de drept, aceea pe care votul universal o poate construi.

Nu o sută de mii de oameni, ieșiți în stradă, de exemplu, sunt cei care anulează votul celor 18 milioane de alegători dat la ultimele alegeri generale, dovedite atunci ca fiind legal constituite. Vor fi cicisbei care îmi vor aminti că nu au ieșit tot electoratul la vot, ca și cum i-ar fi oprit cineva. Fiecare este dator să-și asume responsabilitatea votului doar dacă conștiința sa îi dictează acest act social, cu implicații directe în următorii patru ani.

Cei care nu ies la vot, e alegerea lor și vor suporta ceea ce se va întâmpla prin votul majorității create din totalul celor care au votat. Dacă o astfel de alegere este rea pentru ei, cu atât mai bine țării, pentru următorul scrutin, atunci când acești răniţi în aripă vor ieși primii să voteze pe cei în care sunt dispuși să investească încredere. Că ieși în stradă, că-ți strigi nemulțumirile, nu este rău. Este chiar sănătos, pentru că te menține activ, treaz și pregătit de luptele electorale pe care statul de drept ți le asigură. Dar să transformi acest tip de protest facultativ într-un atac anarhist, care ignoră legea, care devine agresiv și violent, este deja prea mult pentru a defila sub faldurile statului democrat. Aici jandarmii trebuie să intervină cu fermitate, să aplice toate procedurile pe care le-au exersat astfel încât să fie în stare să asigure ordinea și disciplina în societate.

Nu avem dreptul să ne bâlbâim atunci când niște cetățeni obraznici, impertinenți și șmecheri, cu gură mare și creiere mici, distrug o construcție aflată sub autoritatea administrației locale din Piața Victoria. Doar simplu fapt că și-au permis să distrugă acest proiect al Primăriei Generale a Capitalei, cu materialul filmat la fața locului, se poate începe o primă tragere la răspundere a celor care se cred mai mari decât le sunt interesele. Sau dacă se spune că a început a doua revoluție, atunci să ni se spună, să ni se dea programul și să ieșim cu toții la luptă, căci spiritul turmei este pe înțelesul multora dintre noi, încă rămași fără personalitate, fără șansa de a ne susține, prin fapte credibile, numele și prenumele.

ADI CRISTI