Manipularea a atins în România un nivel superior care ne poate duce în eroare. Ne poate transmite mesaje înșelătoare, greu de înțeles, într-o lume în care faptul credibil rezultă din ceea ce vedem fiecare cu ochii noștri, la fel de holbați precum a ajuns să ne fie neînțelegerea realității înconjurătoare.
Nu mai pricepem nimic dacă ceea ce vedem în fața noastră se jură că nu este adevărat, că totul este o iluzie, o scamatorie a ascunșilor omeni din umbră, a prestidigitatorilor.
Astfel, suntem victimele a ceea ce nu este adevărat, vândut nouă în hainele adevărului. Piețele publice ale fiecărui oraș din țară ne transmit mesaje care ar fi trebuit citite cu mâna pe inimă, cu credibilitatea celor care nu au nici un interes să protesteze, dacă nu ar sesiza iminentul pericol. Ei ar trebui să fie partea direct interesată a interesului național, atât timp cât se vorbește din ce în ce mai des și mai articulat de conștiința națională, acum când ne pregătim să sărbătorim centenarul Marii Uniri, moment în care țara și-a câștigat identitatea națională a țării europene, egală în drepturi cu celelalte state ale lumii. Din 1918, România, a reușit să iasă din antecamerele cancelariilor europene și să se alăture de la egal la egal marilor puteri ale lumii.
Este adevărat, nici astăzi, după o sută de ani, România nu este tratată ca atare, așa cum o impun toate convențiile internaționale. Încă mai suntem batjocoriți, încă mai suntem tratați cu mentalitate de stăpân, ordonându-ne care să ne fie programul de guvernare, care să fie legile justiției, ce avem voie să facem și ce nu, chiar dacă ne definim a fi un stat independent și suveran, iar statele lumii, care își arogă tot felul de pretenții bizare și nelalocul lor, ne-au recunoscut a fi așa cum ne motivează legea fundamentală a țării.
Din Parlamentul României, via piețele publice ale țării se ajunge în cabinetele Comisiei Europene, de acolo de unde încep să ne parvină mesaje, pe cât de ciudate, pe atât de surprinzătoare.
Comisia Europeană a criticat modificările aduse legile Justiţiei şi a solicitat Parlamentului să renunţe la aceste modificări. „Urmărim cu îngrijorare evoluțiile recente din România. Independența sistemului judiciar românesc și capacitatea sa de a combate în mod eficace corupția constituie pietre de temelie fundamentale ale unei Românii puternice în cadrul Uniunii Europene”, se arată în declarația semnată de președintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker și vicepreşedintele instituției, Franz Timmermans,.
În replică, Liviu Dragnea şi Călin Popescu Tăriceanu îşi arată „îngrijorarea cu privire la modul incorect în care a fost informată Comisia Europeană” cu privire la modificările aduse legilor Justiţiei. Mai mult, cei doi semnatari susţin că „preocupările Comisiei sunt cel puţin surprinzătoare”, atacând CE pentru că „această preocupare pentru transparenţă şi consens nu s-a manifestat atunci când guvernul Cioloş (…) a modificat articole din Codul Penal şi din codul de procedură penală”.
„Comisia a urmărit îndeaproape procesul parlamentar din România li evoluția discuțiilor asupra acestor legi în decurs de mai multe luni. Suntem foarte bine informați despre acest proces, despre mizele care sunt în joc și despre potențiale riscuri. Suntem în contact cu Guvernul, Parlamentul, sistemul judiciar și societatea civilă din România, în cadrul Mecanismului de Cooperare și Verificare”
De fapt, cei doi lideri europeni nu fac altceva decât să influențeze la modul direct, într-un exercițiu de lobby perfect legal (în restul Europei, dar încă ilegal la noi, din lipsa cadrului legislativ) – ca să vezi!, modul în care funcționează legea într-un stat independent, în care multinaționalele, de exemplu, sunt obligate participe și ele la bugetul țării, așa cum băncile cu filiale în România să plătească și ele impozite, nu numai să adune profit curat neimpozabil. Nu cred că vom greși dacă vom face conexiuni imediate între poziția europenilor și pretențiile celor care, chiar dacă nu știu de ce strigă în piețele publice, fac o gălăgie comandată să o audă cineva (care trebuie să o audă), astfel încât insistența europenilor să nu rămână fără imagine la televizor. Evident că este necesară această închidere de paranteză, astfel încât capătul șirului trebuie să facă un cerc și să demonstreze astfel inevitabila rostogolire a bulgărelui de zăpadă. La poalele doamnei Macovei, de exemplu, se tot rostogolește câte un munte de ilegalități pe zi, pe care le fac conducătorii români!
O astfel de tensiune nu ne poate face bine, dar nici rău, atâta tip cât este timpul să le arătăm domnilor de la Strasbourg și Bruxelles că noi ca ei am mai fumat (la Istanbul sau la Kremlin), ceea ce ar trebui să înțeleagă că este bine să învețe cum se poate traduce expresia ”ciocul mic”, în engleză, franceză sau chiar germană.
ADI CRISTI