CCR:Toate actele de urmărire penală prin care s-au administrat probele fac obiectul verificării în procedura camerei preliminare

Toate actele de urmărire penală prin care s-au administrat probele fac obiectul verificării în procedura camerei preliminare, potrivit motivării deciziei prin care Curtea Constituţională a României (CCR) a stabilit că soluţia legislativă din Codul de procedură penală care nu permite judecătorului de cameră preliminară să administreze alte mijloace de probă în afara „oricăror înscrisuri noi prezentate” este neconstituţională.

„Curtea reţine că fac obiect al verificării în procedura camerei preliminare toate actele de urmărire penală prin care s-au administrat probele pe
care se bazează acuzaţia, pentru a se asigura, în acest fel, garanţia de legalitate, independenţă şi imparţialitate. Curtea reţine, totodată, că verificarea legalităţii, inclusiv a loialităţii – componentă intrinsecă a legalităţii – administrării probelor de către organele de urmărire penală, implică controlul realizat de judecătorul de cameră preliminară cu privire la modul/condiţiile de obţinere şi folosire/administrare a probelor”, se arată în motivarea publicată luni pe site-ul CCR.

Conform aceleiaşi surse, judecătorul de cameră preliminară are competenţa de a analiza, din oficiu sau la cerere, dacă probele şi actele respectă dispoziţiile legale, iar nelegalităţile constatate urmează să fie sancţionate „în măsura şi cu sancţiunea permisă de lege”.

„Or, având în vedere acest obiect al procedurii de cameră preliminară, Curtea subliniază că judecătorul de cameră preliminară trebuie să realizeze o verificare minuţioasă, exclusiv prin prisma legalităţii, a fiecărei probe şi a mijlocului prin care aceasta a fost administrată. Pe cale de consecinţă, Curtea reţine că verificarea legalităţii şi loialităţii demersului judiciar din faza de urmărire penală privind administrarea probelor exclude o cercetare judecătorească formală, astfel cum se instituie prin dispoziţiile art. 345 alin. (1) din Codul de procedură penală, modificate prin Legea nr. 75/2016”, se explică în motivare.

În opinia CCR, dispoziţiile alineatului în cauză limitează mijloacele de probă ce pot fi administrate în această fază procesuală doar la înscrisurile
noi prezentate de părţi şi de persoana vătămată ori administrate la cererea acestora, ceea ce limitează independenţa judecătorului de cameră preliminară în realizarea actului de justiţie şi încalcă dreptul la apărare şi dreptul la un proces echitabil.

CCR a stabilit, pe 2 decembrie 2017, că soluţia legislativă din Codul de procedură penală, care nu permite judecătorului de cameră preliminară să administreze alte mijloace de probă în afara „oricăror înscrisuri noi prezentate”, este neconstituţională.

Potrivit unui comunicat al CCR transmis AGERPRES, Plenul Curţii a luat atunci în dezbatere excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor articolului 345 alineatul l din Codul de procedură penală, care prevede: „La termenul stabilit conform articolului 344 alineatul 4, judecătorul de cameră preliminară soluţionează cererile şi excepţiile formulate ori excepţiile ridicate din oficiu, în camera de consiliu, pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul de urmărire penală şi a oricăror înscrisuri noi prezentate, ascultând concluziile părţilor şi ale persoanei vătămate, dacă sunt prezente, precum şi ale procurorului”.

„În urma deliberărilor, Curtea Constituţională, cu majoritate de voturi, a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că soluţia legislativă cuprinsă în articolul 345 alineatul 1 din Codul de procedură penală, care nu permite judecătorului de cameră preliminară, în soluţionarea cererilor şi excepţiilor formulate ori excepţiilor ridicate din oficiu, să administreze alte mijloace de probă în afara ‘oricăror înscrisuri noi prezentate’ este neconstituţională”, se precizează în comunicat.

În motivarea soluţiei de admitere, arată sursa citată, Curtea a reţinut că dispoziţiile articolului 345 alineatul 1 din Codul de procedură penală, astfel cum au fost modificate prin Legea numărul 75/2016, limitează mijloacele de probă ce pot fi administrate în procedura de cameră preliminară, în vederea verificării legalităţii administrării probelor, doar la „înscrisurile noi prezentate”, revenindu-se, în acest fel, la constatarea formală a legalităţii probelor, astfel cum s-a reţinut în Decizia numărul 641 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, numărul 887 din 5 decembrie 2014.

Totodată, Curtea a constatat că dispoziţiile articolului 345 alineatul 1 din Codul de procedură penală, astfel cum au fost modificate prin Legea numărul 75/2016, limitează exerciţiul procesual al judecătorului de cameră preliminară, independenţa sa în realizarea actului de justiţie, pe de o parte, şi încalcă dreptul la apărare şi dreptul la un proces echitabil al părţilor şi persoanei vătămate, în componenta sa referitoare la egalitatea armelor, pe de altă parte. AGERPRES