24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
Ochiul
mă soarbe din priviri
cum buzele au învățat
să soarbă
zama de găină
cum nările au învățat
să soarbă
mirosul de parfum
discret
al nopții de iubire
degetele
culese din urma mângâierii
sorb în felul lor
senzația de mătase
a trupului tău
prăbușit cu totul
în îmbrățișare
trăim momentul
veșnicei pomeniri
în versiunea
cu degetul la gură
Scoate din mine
zăpada târzie…
Încerc s-o adun
într-un munte polar
pe care
și moartea când urcă e vie
iar viața-i schimbată
într-un ghețar
Mai rece-i atunci
când tăcerile cad
ca stâncile din prăbușire
și ard…
drumul închis de iubire
Sunt gol și ești goală
doar privirea ne-mbracă
avem cântec pe noi
tu în păr, eu pe talpă
Și la vreme de ploi
suntem primii în Arcă
Vino
e vremea să ne-ntoarcem acasă
eu la tine pe jos
tu la mine în plasă!
Iubita mea e rece
la orele amiezii
și Soarele își pune
mănuși și șal la gură…
Eu cred că nici aiezii
nu au dreaptă măsură
când Soarele îmi pare
o mare răcitură!
Iubita mea e rece
la arderile mele
ce nu au legătură
cu celelalte stele
Poemul se ridică
pe umerii tăcerii
și-n mine latră câinii
la strecurarea serii…
Dă-mi voie să fac din tine
capcană pentru tristețea mea
Să o prind
în cele din urmă
asupra prăzii
exact în momentul în care
îmi fură hohotul de râs
(lăsându-mă mai gol
decât plaja pe timp de furtună)
Dă-mi voie să nu-ți vorbesc
decât în tăcere
prin semne ascunse sub ochi
sau în mișcările abia percepute
a degetelor plecate în mângâiere
cum mai pleacă
flăcăii noștri la război
Dă-mi voie să fiu pentru tine
clopotnița lipsită
de clopot
cum poate fi un trup
lipsit de inimă.
Despre ploaie nu poți să scrii
fără să te uzi
până la piele…
Doar atunci înțelegi
de ce apa picură
și nu curge…
De ce stropul de ploaie
nu este fluviu
care să se verse-n mare
chiar dacă
în cele din urmă
seamănă pașilor tăi
adunați înspre mine.
Atunci exemplificăm
vizitatorilor stropilor de ploaie
cu povestea noastră de dragoste
o ploaie de toamnă veșnică
până ce moartea ne va despărți
ADI CRISTI
