SEMNUL GHIOCELULUI

 

Am intrat în primăvară, în luna care dă voie ghiocelului să joace rolul vestitorului. Un început bizar, greu de înțeles, mai mult o prelungire a miezului iernii decât o desprimăvărare a Naturii supusă trezirii, readucerii la viață a ochiului înghețat. Simbolul ghiocelului, dincolo de gingășia florii care reușește să străbată startul de zăpadă, mai există și palma dată peste cap demnității, desenarea poziției supusului, a capului plecat îngăduinței de a lăsa demnitatea să privească adâncimea pământului, ușurând lucrarea cotropitorului, fie că acesta se dorește a fi stăpânul sau hoțul. În poziția ghiocelului se încarcă să se spere ca sabia să nu taie capul plecat, dar cu c costuri? Exact cu acele poveri urcate în spatele conștiinței fiecăruia dintre noi, deveniți doar simpli asini și nicidecum părți din conștiința neamului. Cu astfel de capete îngropate nu putem să ne prezentăm a fi conștiința națională, ci mai ales putem să credem că suntem parte din rana veșnic sângerândă a poporului blestemat a-și avea conducătorii pe care și-i merită. Nu este de vină Klaus Iohannis, cum nu este de vină nici Liviu Dragnea. Vinovăția lor de a-și batjocorii poporul este jucată de cei în mâinile cărora se află sforile marionetelor. Conducătorii sunt marionetele găunoase, oglindite în chipul inexpresiv al funcțiilor pe care le ocupă și, de la înălțimea cărora, în loc să se pregătească zborul, înălțarea, depășirea malurilor prăpastiei (din care ne tot ridicăm de aproape 30 de ani), ne vedem puși în situația de a ne trezi în acea instabilă stare de imponderabilitate, în care plutirea ține locul căderii în haos, în necunoscut, oferindu-ne o imagine plastică a disoluției autorității statului.

Până astăzi, când se încearcă desenarea adevărului în tușe groase, dar și cu linii subțiri, sugerând întrepătrunderea malurilor, vinovații devin poate mai vizibili decât ar fi sperat cineva. Este ca și cum în întunericul nopții această gașcă de potențiali infractori (chiar dacă încă nu au fost dați pe mâna justiției) nimerește sub clar de Lună, fiind pur și simplu deconspirați, atât ca fizionomie, cât mai ales ca intenție de a împlânta cuțitele în spatele poporului, în spatele legii. Proba vinovăției este vizibilă și cu valoare de flagrant, atâta timp cât sub acoperământul dreptului de a instaura, veghea și respecta legea, să nu se comită (cu bune intenții) gravele abateri din categoria celor care au fost scoase la iveală, din momentul în care s-a reușit ”decaparea” stratului de cernoziom sub care viermii ar fi trebuit să colcăie ”cu bune intenții sanitare”, dar care, de această dată, au primit funcții de șarpe.

Oamenii de la Bruxelles și cu cei de la Strasbourg nu fac altceva decât să cauționeze pe cei care sunt la putere sau pe cei de care se pot servi, funcție de conjuncturi și de interese, contând mai puțin biografiile de autor ale celor care ”sunt la butoane”.

Acest tip de participant la traficul deciziilor  vine să ne intimideze cu fiecare clipă de trezire, să ne inhibe ori de câte ori reușim să privim față în față orizontul, să părăsim ”poziția ghiocelului”, chiar și atunci când suntem dați pe spate, suntem răsturnați din funcții, și privim în cădere care ar fi trebuit să fie fireasca poziție a celui care ar fi trebuit să fie de partea catargelor care se văd pe linia orizontului și nu să numere firele de nisip adunate în jurul tălpilor lor.

Aflat la București, Frans Timmermans, vicepreşedintele Comisiei Europene, nu a ezitat să joace rolul Rabinului, chiar dacă mass media ”l-a prins cu ușa”, obligându-l parcă să răspundă la întrebarea: Laura Codruța Kovesi trebuie revocat sin funcție sau nu? Evident că politicianul de frunte al Uniunii Europene nu a căzut în plasa presei, preferând să-și exerseze atuurile sale de politician rasat, atacând prin ricoșeu procedura și nu substanța legii (de fapt Frans Timmermans uită că în Germania ministrul justiției nu mai trebuie să apeleze la disponibilitatea Președintelui, ci are această prerogativă a funcției de a-l destitui pe Procurorul General, printr-un simplu ordin de ministru. Dar, din nou la unii este Soare și la alții, în același timp, noapte profundă). Ce joc de glezne a executat oficialul european?

„Aşa cum am spus deja şi interlocutorilor din Parlament, premierului, ministrului Justiţiei, eu cred cu fermitate că această poliţie a magistraturii trebuie făcută de magistraţi. (…) Toţi oamenii sunt păcătoşi, mai şi greşim. Nu ar trebui să fie cei din Guvern sau alţii, ci cei din sistem”, a afirmat Timmermans într-o conferinţă de presă ținută la București. El a precizat că a văzut raportul întocmit de ministrul Justiţiei în acest caz,dar că nu este el cel chemat să se pronunțe. Oricum, nu a ezitat la plecare să ne bată pe umăr, a încurajare.

În opinia sa, România a făcut în ultimii ani paşi importanţi în domeniu. Cu toate acestea, Frans Timmermans a subliniat că, chiar dacă există un angajament ferm de a finaliza MCV în mandatul actualei Comisii Europene, acest obiectiv va putea fi realizat numai după îndeplinirea integrală a tuturor condiţionalităţilor aferente.

În aceeași zi cu vizita înaltului demnitar european în România s-a înregistrat cea mai scăzută temperatură, într-o zi de 1 martie. Să fie și acesta un semn al ghiocelului ?

ADI CRISTI