„USR critică vehement politica PSD de numire a politrucilor la conducerea instituţiilor de stat şi mai ales la cele cu atribuţii în domeniul drepturilor omului, care ar putea contribui la îmbunătăţirea serviciilor sociale din România. O nouă instituţie de stat, cu un buget de peste 5 milioane de lei, a ajuns sub controlul PSD şi este într-un blocaj total. Este vorba de Consiliul pentru Monitorizarea Implementării Convenţiei ONU privind Drepturile Persoanelor cu Dizabilităţi, care are zero activitate de când PSD l-a instalat ca preşedinte pe politrucul Florinel Butnaru”, se arată într-un comunicat de presă al USR remis MEDIAFAX.

Potrivit sursei citate, Traiectoria profesională a inginerului auto Florinel Butnaru, fost şef la Autoritatea Rutieră Vâlcea, nu are nicio legătură cu materia drepturilor persoanelor cu dizabilităţi, deşi criteriile de eligibilitate din lege o impuneau. USR mai susţine că Butnaru este membru PSD şi în numirea sa în funcţie au contat conexiunile pe care le are cu Codrin Ştefănescu, comunicatorul PSD.

„De la numirea lui Florinel Butnaru, în decembrie 2017 şi până acum, Consiliul are zero activitate, nu a angajat niciun inspector de monitorizare şi nu a încheiat parteneriate cu organizaţiile neguvernamentale. Domnul Butnaru şi colegii angajaţi la ordin, pe listă de la partid, îşi fac veacul la sediul “Consiliului” din Kiseleff în timp ce persoanele cu dizabilităţi, instituţionalizate, zac uitate, abuzate şi fără nicio speranţă, că drepturile lor, stabilite printr-o Convenţie ONU, ratificată de statul român, vor fi vreodată protejate”, a declarat senatorul USR Adrian Wiener, preşedintele Comisiei pentru egalitate de şanse din Senat.

Consiliul are o misiune grea, care ar fi trebuit să înceapă prin „desecretizarea” şi amendarea condiţiilor în care aceste persoane sunt „depozitate” în spaţii depersonalizate, uneori insalubre, în condiţii degradante. Ar fi trebuit să desfăşoare vizite inopinate, efectuate de către echipe mixte, formate din inspectori de monitorizare (funcţionari publici), angajaţi ai Consiliului şi experţi independenţi, plătiţi de Consiliu, pentru a face parte din aceste echipe de monitorizare.

Consiliul are autonomia să sesizeze organe judiciare, să atenţioneze şi să condiţioneze autorităţi competente, să colaboreze cu Avocatul Poporului şi punctele de contact din ministere, să facă recomandări, să fie în esenţă o instituţie care să responsabilizeze Statul Social România, şi pe noi toţi faţă de abuzul prin neglijenţă al compatrioţilor noştri, perpetuat în atâţia ani de indiferenţă şi dezumanizare.

În ultimii 10 ani, România a fost de foarte multe ori sancţionată şi arătată cu degetul de către instituţiile europene pentru indiferenţa şi indolenţa de care a dat dovadă în reforma serviciilor sociale dedicate persoanelor cu dizabilităţi, pentru încăpăţânarea de a păstra un sistem instituţionalizat, în special pentru persoanele cu dizabilităţi psihice. Doar între 2010 şi 2014, 4600 de persoane cu dizabilităţi, inclusiv 1500 de copii şi tineri, au murit în instituţiile din România care îi avea în custodie. Poliţia şi Procuratura au fost notificate doar pentru 10 dintre aceste decese.

Majoritatea ONG-urilor din sectorul serviciilor sociale dedicate persoanelor cu dizabilităţi care au dorit să construiască modele alternative care sa ofere acces la viaţă independentă şi trai în comunitate pentru persoanele cu dizabilităţi instituţionalizate s-au lovit de zidul rece al Statului, care nu a înţeles utilitatea parteneriatelor public-private în beneficiul comunităţii sau finanţarea ONG-urilor care ofereau acele tipuri de servicii pe care Statul, din diverse motive, nu le putea oferi.

„Perspectiva asupra persoanei cu dizabilităţi a rămas una strict “medicalizată” iar procesul coerent de dezinstituţionalizare progresivă a celor 23.000 de persoane a rămas doar o utopie. Dreptul la viaţă independentă sau la libertate rămân, din păcate, în continuare, dependente de gardurile ruginite din noi înşine”, a explicat senatorul USR Adrian Wiener.

România a ratificat în 2010 Convenţia ONU privind Drepturile Persoanelor cu Dizabilităţi, dar abia după mai bine de cinci ani, prin legea 8/2016, a reuşit să înfiinţeze unele dintre mecanismele prevăzute la art 33 al Convenţiei. Unul dintre aceste mecanisme este reprezentat de Consiliul pentru Monitorizarea Implementării Convenţiei privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi, autoritate administrativă autonomă sub control parlamentar.

Consiliul de Monitorizare şi-a început activitatea abia în primăvara anului 2016 dar, din cauza mecanismelor greoaie ale administraţiei, primul preşedinte al Consiliului, doamna Georgiana Pascu, a demisionat după numai 3 luni, acuzând lipsa susţinerii din partea diverselor instituţii dar şi ingerinţe de ordin politic. Abia în 2017 Consiliul a început cu adevărat construcţia instituţională, un proces demarat greu din cauza lacunelor legislative, lipsei unui buget adecvat, a unui sediu accesibilizat corespunzător necesităţilor şi din cauza legislaţiei în vigoare. La toate acestea s-au adăugat o anume reticenţă venită tocmai din partea celor care ar fi trebuit să sprijine nemijlocit funcţionarea acestui Consiliu.

Cu toate astea, Marta Bencze, juristă de profesie şi utilizatoare de fotoliu rulant, provenită dintr-o organizaţie neguvernamentală a persoanelor cu dizabilităţi, a reuşit, într-un mediu mai mereu ostil, să pună acest Consiliu pe linia de plutire din punct de vedere administrativ.

„Marta a bătut la toate uşile ori de câte ori a fost nevoie şi a definitivat toate procedurile administrative necesare noii instituţii: statul de funcţii, avizul ANFP, a realizat bugetul instituţiei pe anul 2017 şi l-a susţinut în faţa comisiilor parlamentare reunite, a colectat toate datele cu privire la instituţiile publice şi private în care se află persoane cu dizabilităţi, a realizat şi trimis DGAPSC-urilor modelul unic al notificărilor de deces, a realizat procedura si protocolul-cadru pentru selecţia experţilor independenţi, a angajat prin detaşare sau transfer personalul necesar începerii activităţii, a deschis conturile în Trezorerie, a făcut achiziţiile publice necesare pentru desfăşurarea în bune condiţii a activităţii instituţiei, a realizat site-ul şi manualul de identitate vizuală, s-a luptat cu RAAPPS-ul pentru rezilierea contractului de închiriere (încheiat de vicepreşedintele instituţiei înaintea venirii dânsei la conducere) al unui sediu care nu corespundea necesităţilor instituţiei şi nici nu fusese accesibilizat corespunzător, a făcut demersuri pentru obţinerea unui alt sediu şi, într-un final, după ce atât RAPPS cât şi Guvernul României, prin SGG, i-au certificat în scris că nu îi pot oferi o clădire care să poată fi accesibilizată, a închiriat un sediu accesibilizat pentru Consiliu, l-a mobilat şi l-a utilat astfel încât şi astăzi acest sediu constituie un model de instituţie publică accesibilizată în Bucureşti”, conchide USR în documentul de presă.