Ieri, 22.05.2018, la Muzeul Unirii am întâlnit alți cinci mari poeți contemporani: Daniel Corbu (România), Emil Brumaru (România), Christian Schenk (Germania), Nicolae Prelipceanu (România), Serge Baso de March (Luxemburg). A fost un nou exemplu viu, prin care poezia s-a dovedit sa fi sursa inepuizabilă de sensibilitate, iar poetul acel magician care știe să aducă hipnoza în dimensiunea cosmică a tăcerii

Lovituri în sânge la iarbă verde

1.

 

Lovitura de ciocan

nu-ți aduce nici un ban

nu te pune la pământ

nu te lasă nici în vânt

nu te scoate din cuvânt

rătăcindu-te prin gând

 

o stare de smalț pepită

naște-n tine o ispită

mozaic ce lasă apa

să-ți îngroape-n urmă

sapa

2.

 

Lovitura de grație

nu seamănă decât cu cel care moare

fulgerător și fără urmare

un soi de nimerit în plin

și fără suspin

o prăbușire din care

nu-ți mai revii de sub floare

devenind năluca

ce dispare călare

stând culcat în picioare

într-un loc plin de verdeață

dar fără legume

ce le știi de la piață…

3.

 

Lovitura de berbec

face parte din prospect

poate-n ziuă să însemne

să tai iarbă, să tai lemne

doar pentru a nu uita

pui la jug să tragă vita

tu să fii pătruns de taine

hărțuit de nopți sub haine

și de inimi smulse-n stradă

peste tot ochiul să cadă

pleoapă peste pleoapă

geană peste geană

tremură sprânceană

treci din vară, treci în iarnă

ține, du cu tine-o palmă

ține minte moartea-i calmă!

4.

 

Lovitura de țăran

cu pumnul dat în tavan

este acea cutremurare

în care țipătul doare

și carnea pe trup se zvântă

când țăranu-i luat la trântă

simte cum din el se fură

cu o simplă învârtitură

de coasă, de pumn, de gură.

 

Lovitură, lovitură

simt cum bucile o fură

și cum oasele trosnesc

când pe jos se prăbușesc.

Este lupta bărbătească

brațe frânte or să crească

tot pe jos să tăvălească

trupuri sângerii sub bască!

 

Lovitură, lovitură

ia un pumn

și-nchide-o gură!

 

ADI CRISTI

(Din volumul aflat în pregătire ”Cu lupii urlând”)