24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
Ieri a avut loc, în cadrul ediție a V-a a Festivalului Internațional ”Poezia la Iași”, ultima serie de recitalului în colegiile naţionale ale Iașului. De asemenea, la Muzeul Unirii s-a desfășurat cel de-al șaselea recital extraordinar de poezie susținut de poeții Willem Roggeman (Belgia), Andras Petocz (Ungaria), Gellu Dorinan (România), Adam Puslojic (Serbia) și Lucian Vasiliu (România). Sâmbătă vor avea loc ultimele două recitaluri extraordinare de poezie, la situl muzeal Cucuteni, respectiv în Parcul Copou, loc în care vor avea loc și festivitățile de încheiere ale Festivalului Internațional ”Poezia la Iași” – 2018, începând cu ora 19, sâmbătă 26 mai 2018.
POEZIA ÎN FESTIVAL
Din trup mi-am făcut
poeme de piele
Mă opresc
să-mi aprind o țigară
(chiar dacă nu mai fumez
de peste 20 de ani…)
Aprind totuși ceva
să simt fumul și flacăra
cum mă-nconjoară…
o dată mi-am aprins balonzaidul
altădată dată fâșul mi-a luat foc
și casa mi-am aprins-o să simt
cum ziuă se face la mijloc
Încerc să privesc lumânarea
cu flacăra ei tremurândă
și atunci văd cum începe
întunericul să mă pătrundă
E vremea să las din poeme
să-mi facă lumina mai mare
să cresc pe un zid de cuvinte
plantă agățătoare
și astfel mă vând pe căldură
pe căldura poemelor mele
gonite să-mi afle măsura
ce-mi face din trup
poeme de piele.
Prelungire de umbră
După mine va veni următorul
(un șir al osândiților încerc să fiu)
cum tu încerci să fii
un șir al fericitelor,
Al celor care știu
că bucuria are prețul ei
cum preț are
și pata
schilodul și nerodul
lumina și întristarea
ploaia și înlăcrimarea…
Există un preț în toate
specula se află la liber
și pierderi și lucruri uscate
plămâni fără aer
și inimi fără bătăi regulate
După mine va veni cel dintâi
un cerc să facem, o rotire de aștri
și astfel
conservați în mișcare vom fi
ca o prelungire de umbră pe înserare.
Prizonierul de mucava
Iubito
(de mult nu ți-am mai pus așa)
culoarul pe care alerg
se face din ce în ce mai strâmt
începe să aibă lățimea unei linii
și mai apoi lățimea unui fir de ață
neagră, albă sau roșie
țin minte că mi-ai spus:
– Culoarea nu contează
cum contează lățimea!
Și înălțimea este standard
de doi metri, nu mai mult
(mai ales când vorbim despre adâncime)
Lățimea este singura dimensiune variabilă
dar nu înspre plus, ci înspre minus
mai ales când
culoarul pe care alerg
se face din ce în ce mai strâmt
Ajunge să nu mă mai încapă
să alerg pe lângă
să fiu mai mult decât e spațiul
să revărs ca o apă clocotită
Sunt mai mult decât ar trebui să fiu
o dâră, o urmă subțire, subțire
atât cât să se strecoare pe sub ușă
sau mai exact
prin deschizătura gropii
lăsată așa pentru aerisirea
de dinaintea zăpezii.
Iubito,
(de mult nu ți-am mai pus așa)
fii mândră de mine
am reușit să am o părere de trup
ușor de strâns, ușor de păstrat
numai bun de pus pe un mosor
să fiu bobinat…
Adunat și rânduit spiră peste spiră
cum cărțile le-am așezat împreună
pe rafturile crescute sub formă de pereți
de casă, de cartier, de oraș și de țară
de când am tot refuzat să ies
dintre coperte…
În cele din urmă
am uitat să dau pagina
să mă răsfoiesc
cum altădată aș fi uitat să respir
să-mi iau aer din cer
uitând cum ar fi trebuit să mă deșir.
Iubito
(de mult nu ți-am mai pus așa)
dezleagă-mi umbra și dă-mi aripi
să mă pot desprinde prafului
de mucava.
ADI CRISTI
(Din volumul aflat în pregătire ”Cu lupii urlând”)
