„Din formularea textului, nu este clar în ce măsură poziţia fizică a părţilor în sala de judecată afectează principiul egalităţii de arme, iar prin formularea generală, nu se deduce cu exactitate care este conţinutul sintagmei „configuraţia sălii de judecată” şi ce presupune o reconfigurare a sălilor de judecată folosite în prezent de instanţele din România astfel încât acestea să respecte principiul egalităţii de arme (…) După cum putem observa, textul art. 7 alin. (3) din legea transmisă la promulgare se referă la „aşezarea judecătorului, procurorilor şi avocaţilor”, neexistând nicio trimitere la aşezarea părţilor. Astfel, reglementarea acordă drepturi suplimentare persoanelor asistate de avocaţi faţă de cele care nu beneficiază de această asistenţă, realizându-se un regim juridic diferenţiat pentru părţile din proces”, se arată în cererea de reexaminare.

Un alt articol sesizat arată că: „Hotărârile Secţiei pentru judecători, respectiv ale Secţiei pentru procurori ale Consiliului Superior al Magistraturii, în orice alte situaţii decât cele prevăzute la art. 134 alin. (3) din Constituţia României, republicată, în care Consiliul Superior al Magistraturii îndeplineşte rolul de instanţă de judecată în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor şi procurorilor, pot fi atacate la secţia de contencios administrativ a Curţii de apel competente, conform dreptului comun”.

„Chiar dacă textul art. I pct. 5 din legea de modificare şi completare a Legii nr. 317/2004 nu este încă un text în vigoare, răspunzând unor critici similare de neconstituţionalitate, Curtea a statuat chiar recent, prin Decizia nr. 250/2018 că trimiterea la o normă care nu este aflată în vigoare „a fost generată de faptul că procedura de modificare a celor două legi a fost declanşată simultan”, iar obiectul Comisiei speciale care a analizat aceste legi a fost cel de a sistematiza şi „trata în mod unitar soluţiile legislative în domeniul dat în competenţă”. În această situaţie, trimiterile nu se limitează la dispoziţii aflate în vigoare, fiind evitată situaţia ca în etapa ulterioară a publicării şi intrării în vigoare a legii să se opereze o nouă modificare a acesteia pentru înlăturarea paralelismelor, necorelărilor sau erorilor din cuprinsul său. Curtea a apreciat astfel că legiuitorul a dat expresie „principiului legalităţii, în componenta sa privind claritatea şi previzibilitatea normei”.

Cererea de reexaminare face referire şi la art. I pct, care introduce un nou alineat la art. 16 din Legea nr. 304/2004, respectiv alin. (3), cu următorul cuprins: „Hotărârile judecătoreşti trebuie redactate în termen de cel mult 30 de zile de la data pronunţării. În cazuri temeinic motivate, termenul poate fi prelungit cu câte 30 de zile, de cel mult două ori”.

Solicitarea arată că atât Codul de procedură penală (art. 406 alin. 1), cât şi Codul de procedură civilă (art. 426 alin. 5) precizează că hotărârea se redactează în cel mult 30 de zile de la pronunţare, motiv pentru care se consideră necesară corelarea lor.

La art. I pct. 13 din legea transmisă la promulgare se modifică art. 301 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, în sensul că: „Raportul întocmit cu ocazia verificărilor va fi făcut public, prin afişare pe site-ul oficial al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.”

Tocmai din acest motiv, preşedintele Klaus Iohannis sesizează faptul că dispoziţia introdusă obligă la publicarea unui astfel de raport în mod integral, fără a face o distincţie între categoriile de informaţii conţinute de acest raport.

„Conform Titlului IV, Capitolul IV al Codului de procedură penală, supravegherea tehnică reprezintă o metodă specială de supraveghere sau cercetare dispusă în baza unei proceduri reglementate de lege, în cursul urmăririi penale, iar înregistrările rezultate pot constitui mijloace de probă. Aşadar, informaţiile care vizează punerea în aplicare a acestor măsuri şi constatările verificării acestui lucru fac parte tot din categoria informaţiilor privind procedura derulată în timpul anchetei penale, motiv pentru care acestea sunt exceptate de la regimul informaţiilor de interes public”, se arată în sesizare.

Art. I pct. 14 din lege modifică lit. b) a alin. (1) al art. 31 din Legea nr. 304/2004 în sensul că introduce completuri de doi judecători pentru judecarea contestaţiilor împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorii de drepturi şi libertăţi şi judecătorii de cameră preliminară de la curţile de apel şi Curtea Militară de Apel.

„Introducerea acestei modificări are un impact direct asupra bunei funcţionări a instanţelor şi a gradului de încărcare a acestora. Instituirea unor completuri de doi judecători la soluţionarea contestaţiilor împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorii de drepturi şi libertăţi şi judecătorii de cameră preliminară de la curţile de apel şi Curtea Militară de Apel presupune o reducere importantă a timpului alocat judecătorilor pentru motivarea hotărârilor, în condiţiile în care numărul de judecători de la aceste instanţe rămâne acelaşi, ceea ce indirect afectează soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil”.

În total, sunt sesizate 19 puncte. Unul dintre acestea face referire şi la Secţia pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie.

„Acelaşi art. III, la alin. (1) prevede: „Secţia pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie începe să funcţioneze în termen de 3 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi”. Apreciem că legiuitorul trebuie să clarifice momentul la care Secţia devine operaţională, precum şi modalitatea concretă de constatare a acestei împrejurări, având în vedere obligaţia structurilor de parchet de a înainta cauzele de competenţa acestei Secţii din momentul prevăzut de art. III alin. (2)”, precizează preşedintele în cererea de reexaminare.