LA MULȚI ANI!

Adi Cristi

Anul 2014 se termină în această noapte. La al doisprezecelea gong din miezul de noapte vom începe un Nou An, numit pentru toți 2015 sau, cum s-ar mai spune, următorul la rând. Lăsăm în urma noastră 365 de zile, cărora marea majoritate le-am făcut față, ajungând să cântăm ”la cumpăna dintre ani” Mulți ani trăiască!

Anul 2014 a fost un an agitat, plin de surprize, de schimbări fundamentale, de încercări decisive. A fost anul în care am parcurs drumul de la agonie la extaz și în sens invers, astfel încât, acum, la final, să fim în stare să ne tragem sufletul și să decidem dacă a fost sau nu un an bun. Cu media stăm bine. Tot timpul acesta ne avantajează, chiar dacă timpul scurs ține minte doar dezastrele și bucuriile. Mai mult, acestea din urmă sunt foarte volatile, lăsând obsedant de mult timp suferinței, durerii, singurele care reușesc să ne păstreze rana vie, dureros de vie.

Vom trece pragul în Noul An, totul insesizabil, imperceptibil, greu de ținut minte momentul exact. Nu se va întâmpla nici o modificare de tipul celor produse în urma unor șocuri, chiar dacă un an în plus tot timpul poate să fie o adevărată problemă. Primele zile ale lui 2015 vor fi la fel de anesteziate de petrecere ca și cele din Luna cadourilor. Până de Sfântul Ioan creștinii petrec, pentru ca românii să mai câștige ”o zi liberă” din 2015, pe 24 ianuarie, zi în care s-a întâmplat ”Mica Unire” ( dintre Moldova și Țara Românească, la 1859), acum 156 de ani. Este adevărat, verificat chiar, timpul se scurge fulgerător de repede în două situații: când ai zile libere de la stat și atunci când ceea ce faci te absoarbe, cum doar căldura Soarelui mai poate să absoarbă o picătură de apă, pe nesimțite.

Se poate spune că, luna ianuarie este o lună ”sacrificată”, în sensul că trece fără ca să știi când a trecut. Nici bine nu te dezmeticești că te și trezești cu 1 februarie cum îți bate la ușă, la geam sau pur și simplu în smartphone. Februarie fiind o lună pe cât de scurtă, pe atât de neterminată, ai șansa ca gerurile unei ierni care ar putea să se ia în seamă să te facă să crezi că 27 de zile din februarie sunt de fapt de două ori mai multe, așa cum viforul multiplică gradele cu minus de afară. Norocul nostru este 1 martie, ziua în care ne declarăm scăpați de iarnă, chiar dacă cele nouă babe își scutură cojoacele și o dată cu ele mai există șansa de a fi înzăpeziți într-o iarnă prelungită, care nu ezită să trăiască în concubinaj cu ghioceii desprimăvărați.

Fără a supăra pe nimeni (nici patronatele, nici sindicatele și nici măcar guvernul) putem aprecia că primul trimestru al fiecărui an trecut (sau din rândul celor care vor trece) poate fi considerat un trimestru pierdut, în fața căruia ne trezim că am ieșit cu bine dintr-o nouă iarnă, fără ca să facem mare lucru, în nume personal, ca persoană fizică sau ca persoană juridică.

Se pare că inerția la petreceri este atât de mare încât avem nevoie de trei luni pentru a reuși să ne dăm seama că frumusețea acestei vieți nu trebuie legată de felul în care ne consumăm până la ultima firimitură sărbătorile naționale, cu tot cu zilele lor libere, pe care guvernele nu ezită să ni le acorde, ajungând să ne construim uneori vacanțe mai mari decât ne permitem noi să ne gestionăm concediile legale de odihnă.

Anul 2014 a fost anul care a fost, cu toate regretele pe care le-a inclus în meniul servit după rețeta unei inerții din care nu reușim să ieșim, chiar dacă ni se pare fie că l-am prins pe Dumnezeu de picior, fie că ceea ce am reușit noi să prindem are o cu totul altă legătură, mult mai materială decât toate închipuirile noastre metafizice.

După anul care a trecut nu ne pare rău, dar nu pentru că un astfel de sentiment nu ar fi în ton cu ceea ce ar trebui noi să simțim. Nu ne pare rău pentru că suntem mult mai prinși de ceea ce vom face în Noul An, de mirajul lui 2015, an al speranțelor, al promisiunilor tentante, al soluțiilor miraculoase și, nu în ultimul rând, anul împlinirilor, de un sfert de secol amânate.

Poate de aceea ne despărțim atât de ușor de Cel Vechi și suntem atât de optimiști în fața Celui Nou. Poate de aceea petrecem dincolo de miezul de noapte, în piețele publice ale orașelor, chiar dacă gerul de afară ar trebui să ne țină ascunși în case.

Bucuria este mult prea mare pentru a o sufoca între patru pereți. Și, totuși, în ultimii 25 de ani, de fiecare dată am constata că bucuria sfârșitului de an a fost una exagerată față de ceea ce am reușit să facem, din ceea ce ne-am propus să facem, la cumpăna dintre ani.

Astăzi ne pregătim din nou să urăm ”La Mulți Ani”, în toate limbile pământului. LA MULȚI ANI, cititorule de 24:ORE! Ne reîntâlnim pe 5 ianuarie, adică la anul, în 2015.