ESTE TIMPUL TREZIRII…

Suntem în plin șah politic. Jucătorii, trebuie să recunoaștem, sunt din ce în ce mai versați. Ingeniozitate mutării calului, dar mai ales a nebunului (dacă privești din exteriorul tablei de șah) devine un adevărat spectacol, dincolo de puterea semantică a celor două cuvinte. Se joacă deja la nivel înalt. Nu mai ne încurcăm în tot felul de răgălii, în tot felul de cicisbei. Suntem spectatorii privilegiați ai involuției liderilor politic, ajunși, trebuie să remarcăm, de râsul curcilor, a președintelui țării, caricaturizat ca fiind un nemernic sadea, cu atât mai mult cu cât, fostul șef de servicii secrete, astăzi funcționând ca Ambasador al României la Washington D.C., este același cu cel care a inițiat, semnat și aplicat celebrele deja protocoale cu ajutorul cărora s-a reușit introducerea pe ușa din spate a poliției politice, într-o țară ce-și aclama destinul său democratic doar la nivelul declarațiilor politice. George Cristian Maior, Florian Coldea, Laura Codruța Kovesi, Livia Stanciu au pus în practică la modul exemplar (trebuie să recunoaștem) acea ghilotină imaginată de Traian Băsescu, cu ajutorul căreia au reușit să decapiteze pe toți cei care se recomandau a fi adversari politic ai vrerii lui Traian Băsescu, asimilat, de toți cei care i-au jurat ascultare, cu Zeus.

Singura instituţie care a scăpat în parte acestui ”orb al găinilor” a fost presa, partea ei nealterată sau care avea aceleași interese cu victimele nevinovate, izbite cu capul de porțile arestului preventiv din Beciul Domnesc. Datorită dezvăluirilor prin presă s-a reușit demascarea onerosului scenariu, scăpat la un moment  dat de sub control, din lipsă de Traian Băsescu la Cotroceni. Acestuia i s-a terminat dreptul de a mai fi președintele țării, dar și dreptul de a mai administra ghilotina eliminării dușmanilor băsescieni, drept pentru care, lipsită de o mână la fel de forte ca a fostului președinte, arma ucigătoare a încăput doar pe mâna executanților, fără ca acestea să mai aibă de unde să primească ordine, în timp ce Klaus Werner Iohannis, următorul preşedinte al României după Traian Băsescu, avea alte preocupări mult mai pământești decât acelea de a deveni al doilea președinte jucător al României.

Cancelariile europene încă de pe timpul lui Traian Băsescu primeau informări spectaculoase, prin glasul Monicăi Macovei, că în România se dezvoltă o luptă dusă pe cai mari împotriva corupției, astfel încât toți arestații preventivi sau arestații după consumarea unor procese ce se vor dovedi mai târziu ca fiind mizerabile înscenări, erau capetele înfipte în panoplia luptei asidue dusă de DNA împotriva marilor corupți ai României, stat membru al UE.

Avea și România un parfum retro al acestei lupte, ce amintea de Italia anilor 70 care a fost nevoit să plătească tributul de sânge a lui Aldo Moro pentru a se ridica din brațele Mafiei o țară din ce în ce mai credibilă.

La noi nimeni din pretinşii mafioți  nu a vrut să-și ia un asemene păcat, lăsând-o pe Laura Codruța Kovesi să meargă pe la tot felul de petreceri în vie sau la ”pomana porcului” fără ca să i se întâmple ceva. Cu toate acestea imaginea falsificată a procurorului italian, rămas tot în pantaloni, dar folosind firescul și necesarul sutien, a suferit în timp din ce în ce mai multe degradări, ajungând în final să i se vadă partea rudimentară și neșlefuită a activității sale profesionale mai mult decât mediocră. A trebuit să dea nas în nas cu șeful ei, ministrul Justiţiei, prof.univ.dr. Tudorel Toader, un profesionist autentic și nu unul poreclit, cel care i-a scos din cap șefei DNA că nu știe carte nici măcar să treacă clasa a II-a în magistratură. Tot Tudorel Toader a reinventat sensurile legii lăsate să putrezească în tot felul de interpretări anticonstituţionale, cutume care au permis în ultimii 15 ani ca legea să fie batjocorită la ea acasă, de cei care ar fi trebuit să o apere, să vegheze la buna funcționare a societății întru respectul față de legile votate de Parlamentul României. Tudorel Toader a smuls din rădăcini îndărătnica strigătură haiducească: ”Atac la independența justiției”, folosită de toți cei care au reușit să formeze un stat paralel statului de drept, în care aveau acces cei care se foloseau de mecanismele legislative doar pentru a-și satisface interesele de grup, chiar dacă acest grup s-a dovedit a fi în cele din urmă un veritabil grup infracțional organizat. Este timpul acum când a ieșit la suprafață această realitate sângeroasă ca satul de drept, atât cât  a mai rămas funcțional din el, să repună lucrurile în ordinea firească a respectului față de lege, față de articolul constituţional ce ne asigură că nimeni nu este mai presus de lege, că toți suntem egali în fața legii.

Pe acest principiu George Cristian Maior, dar și ceilalți găsiți vinovați, vor trebui să se debaraseze de bunele lor intenții (în baza cărora au acționat) și să dea socoteală, ”pas cu pas” pentru tot răul pe care l-au făcut țării și mai ales persoanelor care au făcut pușcărie fără a fi în fond vinovați!  Este timpul trezirii. Este timpul judecății drepte și nepărtinitoare. Fiecare să plătească în aceeași monedă pentru toate relele făcute în numele pretinsei independențe a justiției.

ADI CRISTI