ZILELE RECOLTEI EDITORIALE

Se mai întâmplă și lucruri normale lângă noi. Așa cum poate fi un răsărit de Soare deasupra Galatei sau o oglindire a Lunii în lacul Ciric, așa cum, de șase ani, orașul culturii găzduiește la sfârșit de septembrie, Zilele Recoltei Editoriale.
Recolta cea mai de preț într-un oraș al culturii nu poate fi alta decât cartea. ”Cinste cui te-a scris” – încerca Tudor Arghezi să-l introducă pe scenă admirației pe autor, cel care devine astfel ”numele scris pe carte”, numele care adună în timp tot atâta veșnicie cât suntem noi, cititorii, în stare să reținem.
Acest târg de carte atipic târgurilor de profil din țară sau chiar din lume este de fapt prietenul declarat al editurilor, cel care ”pune umărul efectiv” la promovarea valorilor, a cărților care au în spatele lor, în afara muncii autorului, munca încă neprețuită la adevărata ei valoare a editorilor. De regulă petru a participa la un târg de carte fie că este vorba de Gaudeamus, fie că este vorba de Librex, sau de marile târguri de carte ale lumii, cum poate fi considerat cel de la Frankfurt, fără excepție editurile plătesc un cost semnificativ, pe metru pătrat de expunere. O astfel de practică este firească într-o economie de piață în care se dorește ca ambele părți să câștige. Oriunde în lume, indiferent de activitate, există în spațiul economiei de piață ghilotina cererii și a ofertei. Ești căutat, ești întrebat, exiști. Nu ești căutat, nu ești întrebat nu poţi decât să pleci acasă și să te ocupi și de altceva.
Zilele Recoltei Editoriale, de șase ediții, încearcă să promoveze editurile ieșene, cărțile pe care acestea și le-au asumat, mizându-se exclusiv pe valoarea propusă cititorului. Editura este invitată să-și prezinte cartea pe care ea o consideră a fi ”cartea editurii din anul respectiv”, carte pe care organizatorii ZRE o premiază. Din totalul acestor cărți premiate, de această dată un juriu de profesioniști, aleg Cartea Anului, precum și patru cărți ale Zilelor Recoltei Editoriale, cărți care, de asemenea vor fi premiate.
Juriul, care anul acesta este compus din Dan Laurențiu, președinte, Nichita Danilov și Adi Cristi, membri vor mai acorda următoarele premii: Premiul pentru cel mai bun proiect editoriale, Cartea centenarului, Cartea de poezie, Cartea de debut, Restituiri.
Gestul organizatorului, Primăria Municipiului Iași, prin Casa de Cultură ”Mihai Ursachi” a Municipiului Iași, de a fi parte activă a acestui demers cultural se dorește a fi înțeles nu doar ca o mână întinsă editorilor ieșeni, cât mai ales ca o șansă de apreciere a valorii muncii scriitorilor, dar și a editorilor, în contextul în care ne place să avem orgoliul afectat de laudele înglobate în clasificarea Iașului ca fiind un veritabil oraș al culturii.
Dincolo de lozincile în care inevitabil suntem provocați să vorbim, de tot felul de considerente, de regulă politice, mai există acel patriotism local, ce nu poate fi neglijat, în cazul ieșenilor venind din vechime, din tradiția și moștenirea pe care, în spațiul cultural cel puțin, o avem de continuat. Iașul rămâne și astăzi orașul în care se dă tonul la cultură, indiferent de cât de avizi de spectacol sunt și ceilalți competitori, orașe ale țării care au gândit postdecembrist că este și timpul lor să se impună în spațiul instituțional cultural Este și timpul lor să-și promoveze valorile. Să nu fiu înțeles greșit. Nu competiția ne deranjează. Ar fi absurdă o astfel de apreciere din partea noastră, cei care suntem continuatorii de drept ai celor care au încurajat nașterea culturii naționale, care a dat țării și poporului limbii române adevărata identitate națională.
Cultura unui neam nu poate fi căutată în zona hobbyului, a plăcerii recreative. Cei care o consideră a fi o delectare, cu ajutorul căreia să reușească să-și umpli timpul liber, sunt aventurierii rătăcitori pe un teritoriu necunoscut lor, unde dezorientarea face din ei sigurele victime ale imposturii,
Iașul a dat limbii române respectul cuvenit simbolurilor naționale, alături de drapel, imn și necesara stemă. Iașul a fost este (și cu siguranță va continua să fie) spațiul în care cultura are cele mai adânci rădăcini și poate de aceea reușește să intimideze și să impună respect, dar nu cu dușmănie, ci pur și simplu cu o caldă și prietenoasă invitație la cel mai profund parteneriat posibil. Relația dintre strămoși și înaintași se face prin continuitatea valorică a demersului cultural.
Poate de aceea Zilele Recoltei Editoriale sunt atipice pentru străinii de Iași, dar firești pentru trăitorii din acest spațiu de maximă profunzime.
ADI CRISTI