EL ESTE ALESUL

Adi Cristi

Încercăm să privim orizonturile care s-au perindat prin dreptul așteptărilor noastre, astăzi, într-o încercare spectaculoasă de provocare a schimbării sistemului politic, cel care ne-a ținut legați în jugul libertății noastre. Se spune că proba reală a acesteia este ca tu să ai posibilitatea să alegi dacă vrei sau nu să fii liber. După toate alternanțele la guvernare, posibile și imposibile, am ajuns la concluzia că timp de 25 de ani nu am făcut altceva decât să ne epuizăm toate permutările posibile între dreapta și stânga, între centru-stânga și centru-dreapta, precum și toate combinațiile imposibile, de genul alianțelor politice la guvernare din teorie, care s-au dovedit a fi posibile doar ”pe hârtie”: PSD-PDL, PSD-PNL sau PNL-PDL. Altceva nu ne mai oferă scena politică românească actuală. Se poate spune că s-a încercat să se arunce în luptă tot ceea ce a oferit capacitatea poporului român de a alege, în goana sa nebună după binele, invocat obsedant. De prea multă căutare și incantație, poporul român a ajuns să o ducă de fiecare dată din ce în ce mai greu, chiar dacă promisiunile și speranțele ne plasau în zona miraculoasă a îndemnului ”Să trăiți bine!”

Nu vom greși dacă ne vom aduce aminte că românii nu au trăit niciodată bine, cel puțin la nivelul pretențiilor pe care politicieni le-au declarat, pentru a primi în schimb votul majoritar, ce i-a adus de fiecare dată la guvernare.

Nu putem să nu observăm astăzi că actualul guvern se apropie cel mai mult de menirea unii Executiv, ajuns în Palatul Victoria prin votul popular, în sensul că promisiunile electorale făcute în 2012 nu au fost uitate, nu au fost ignorate, ci, din contra, încetul cu încetul, prudent, ele au început să fie onorate, fără a miza pe compromisurile electorale, chiar dacă opoziția actuală, formată din ”Marelui PNL”, nu se mulțumește doar să constate și să stea la pândă, ci, iată, începe să-și ascută colții, să muște în aer, în gol, să facă tot felul de exerciții de intimidare, nu pentru a puncta decisiv, ci pur și simplu pentru a se ține în teren, pentru a da impresia că și ea contează, la umbra unei majorități zdrobitoare pe care PSD-PC-UNPR-PLR au reușit să și-o păstreze și după alegerile prezidențiale. Ca o notă personală pot să afirm că pierderea alegerilor prezidențiale (încă inexplicabilă în logica enunțată de actuala clasă politică) a reușit să întărească această alianță politică pro-guvernamentală.

Declarațiile din ce în ce mai fierbinți ale liderilor PNL, Alina Gorghiu și Vasile Blaga, nu sunt decât din categoria celor care întrețin spectacolul focului de paie, fără ca acesta să aibă forța necesară producerii marilor mutări pe tabla de șah a scenei politice românești.

Este așteptată, cu viu interes și în același timp cu nedisimulată speranță, reacția lui Klaus Iohannis, acum după ce s-a așezat, încă în picioare, la Cotroceni. Spun ”încă în picioare” pentru că, prevăzător cum este, neamțul nostru autohtonizat, trebuie să aștepte decizia justiției din 14 ianuarie 2015, decizie care îl poate trimite din nou la Sibiu, să predea timp de trei ani cel puțin din nou lecțiile de fizică în învățământul preuniversitar.

Klaus Iohannis vrea să se țină de cuvânt, el puțin pe termene scurt. Vrea să facă exact ceea ce a promis în campania electorală prezidențială, fără să se abată de la prerogativele constituționale, în interiorul cărora își propune să fie Președintele României.

Interesantă este întâlnirea cu liderii partidelor politice parlamentare de la Cotroceni. Mulți nesătui, din tagma lui Vasile Blaga et.comp., speră că ”președintele lor” îi va ajuta, așa cum a făcut-o și Traian Băsescu, să foreze lege pentru ca să ajungă ei la guvernare. A forța legea, în acest caz, este posibil doar prin schimbarea majorității politice. Schimbarea majorității politice se poate face doar prin exercitarea unor presiuni care nu pot decât să redeschidă și să modernizeze drumul președintelui jucător.

Klaus Iohannis a promis că va fi un altfel de președinte decât a fost Traian Băsescu. A promis că nu va ieși din litera și spiritul prerogativelor prezidențiale. Este timpul să aflăm dacă ceea ce a promis se va și întâmpla. Marea șansă a lui Klaus Iohannis este aceea că el nu aparține acestui sistem politic, nu a fost format în focul luptelor, a energiilor negative, alimentate de ură și dezbinare. Dacă va rezista acestui sistem ce încă mai este alimentat de scena politică actuală, dacă va rezista presiunilor ce vin dinspre ”Marele PNL”, care începe să-și ceară răsplata după ce candidatul lor a ajuns Președintele României, atunci, cu siguranță că se va întâmpla și ceva bun în țara noastră, după un sfert de veac de bâlbâieli lamentabile.

Iată că Preafericitul Daniel știe (doar el și Dumnezeu), că din nou un străin va veni și ne va salva. Dacă Regele Carol I a domnit 48 de ani și România a reușit să ajungă o țară importantă a Europei, Klaus Iohannis în cinci ani de mandat ar trebui să ne convingă că El este Alesul.