ATELAJ PREZIDENȚIAL

A sosit timpul ca președintele Klaus Iohannis să se inflameze și el. Să iasă din tăcerea de aur și să se amestece prin troaca cu lături rămasă neatinsă, după decimarea porcilor patrupezi din România. Este adevărat că cei bipezi încă mai grohăie, încă mai mușcă din barele de metal ale țarcurilor montate în jurul intereselor de grup, cel mult. Interesul naţional nu mai contează, atâta timp cât nimeni nu-și mai pierde vremea cu el. Ca și cum nu mai există, ca și cum marile așteptări ale poporului român au fost confiscate și ”date la rațe”, din același motiv prezentat mai sus, legat de dispariția porcilor de drept.

Scena politică românească a ajuns o replica fidelă a balamucului, spațiu în care trăiesc nebunii legitimi ai patriei, cei care nu au discernământ și sunt sub tratament medical, deci sunt într-o imediată posibilitate de intervenție a specialiștilor într-o posibilă criză. Sar haidamacii pe el și îl imobilizează până când vine asistenta cu seringa liniștitoare și totul reintră în liniștea medicală impusă și necesară.

Pe scena politică dâmboviţeana nu există asistență de specialitate, în caz de derapaj, datul cu ”mucii în fasole” fiind deja un sport naţional, rezervat aleșilor, celor care au dreptul de a uita promisiunile electorale, dacă sunt în stare să stea strâns uniți în jurul liderului care, de cele mai multe ori, se confundă cu partidul. Acest gen de confuzie, la rândul ei, s-a extins și în ”lumea civilă”, unde conducătorul, director sau președinte, crede că el este Dumnezeul celor pe care, prin votul acestora, îi reprezintă. Micul diavol, din familia lui Scaraoțchi, nu a făcut altceva decât să privească pe scena tutelară a politicii și să se inspire ”la liber” cum poate fi condusă o gloată de politicieni, cea mai vulnerabilă ”clasă social”, formată din ”îndatorații șefului”, ”vânătorii de cariere”, oamenii slugarnici, prin ADN-ul lor de pramatii profesioniste, chiar dacă această specializare este contraindicate celor care la rubrica studii trec mai mult de două clase. Pentru calificarea de mai sus este nevoie, în primul rând, de multă prostie, surprinsă în cercetarea ”nu ești prost destul, dacă nu ești și fudul”. Să spunem că vorbim despre un ONG privat, finanțat din banii moștenirii lui ”mam mare” sau din donații date pe la colt de stradă, sub formă de ”bani pentru săraci” și nicidecum de bani pentru salvarea economiei naționale. Într-un astfel de caz președintele asociație poate să dea premii cui dorește inima lui, având grijă să nu rămână restant cu dările la stat.

Dar atunci când vorbim despre scena politică trebuie să fim cât se poate de precauți cu fiecare gest al nostru, cu fiecare pas înainte sau înapoi, astfel încât să fim conștienți că totul se decontează, că linia se trage cu sau fără voia noastră sub fiecare înșiruire de cifre care ne implică, care ne sunt destinate.

Într-o astfel de regulă de aur, răzuită, din ce în ce mai des, cu șmirghel  preşedintele Klaus Iohannis în loc să se folosească de atuul său de a fi garantul respectării Constituţiei României, dar mai ales a prerogativei de a media conflictele ce pot să apară între puterile statului de drept. Prin nervozitatea afișată în ultimul timp preşedintele României ne lasă să înțelegem că este neamț, întreținând doar o poreclă rămasă fără acoperire. Limbajul său de ”marinar” încurcăturile vieții civile, pe care le-a lăsat la intrarea în Palatul Cotroceni, sunt tare care încep să atârne greu de pulpana prezidențială. Klaus Iohannis nu s-a ridicat la înălțimea nici unui predecesor de-al său postdecembrist. Este ceea ce se putea mai rău să fie. Un fel de caricatură a lui Traian Băsescu în cea mai neinspirată zi a acestuia din cele 3650 de zile în fruntea țări. Zece ani de pedeapsă continua de salvare a țării prin sacrificarea poporului au eșuat mai apoi în aiureala sibianului, cel care a dorit să fie un președinte de țară, dar deocamdată nu i-a reușit nici măcar să fie președinte de scară de bloc, chiar și numai pentru că domnia sa era ocupat cu cele șase case cumpărate, cu banii din meditații, fără a avea știința ce înseamnă bloc, scară de bloc.

Astăzi vorbim din Infern. Avem o țară pierdută și un Michiduță agățat de coada lui Liviu Dragnea, mânându-l prin țară ca pe un atelaj prezidențial.

ADI CRISTI