REVOLUȚIA A SCHIMBAT SOARTA ROMÂNIEI ȘI NU DOAR A IAȘULUI

Revoluția a început la Iași. Din nou ne vedem puși în situația de a relua această frază, doar pentru că inerția societății de a o asimila continua să fie semnificativă. Nu ne vine prea ușor să schimbăm un mit, cu date pe care istoricii au reușit deja să le fișeze, să le introducă în paginile cărților referitoare la momentul decembrie 1989, România, schimbarea regimului politic prin revoluție. Printr-o revoluție, ce s-a dovedit a fi, în cele din  urmă, singura mișcare populară sângeroasă, în care victimele produse au fost efectul trădărilor și a răzbunărilor care au rezistat mai bine de 40 de ani de la finalizarea celei de-a doua conflagrație mondială.

A fost în mare o revoluție atipică nu doar ca mod de desfășurare, în care un regim politic este schimbat cu un alt regim politic, doar că oamenii regimului schimbat se regăsesc în fruntea noului regim. S-a schimbat doar pălăria, în timp ce Măria a rămas aceeași. Poate de aceea s-a tot vehiculat ideea de lovitură de stat, provocându-se acel risc al pierderii substanței celor doi termini care nu se pot întâlni niciodată. Prin revoluție se schimbă regimul politic, prin lovitură de stat se schimbă forțat doar conducătorul. De regulă, revoluția este credibilă, ea fiind emanarea voinței poporului, în timp ce lovitura de stat poate fi și condamnabilă, atunci când puterea este preluată de reprezentanţii extremelor (fie dreapta, fie stânga), atunci când interesele lor sunt afectate.

În decembrie 1989 a fost o revoluție autentică, sângeroasă, de ne negociat. Pe 14 decembrie Iașul nu s-a dezmințit, păstrându-și rolul celui care a dat tonul mișcărilor politice progresiste. Așa s-a întâmplat și la prima răscoală țărănească a tătărășenilor, de la începutul sec. XIX. Tot Iașul a dat tonul mișcării revoluționare din aprilie 1848. La 24 ianuarie 1859 Iașul își demonstrează altruismul, în favoarea nașterii Principatelor Române. În 1917 devine capitala de război până, în noiembrie 1918. În 1918 Iașul poate fi considerat Capitala Reîntregirii, prin alipirea Basarabiei (27 martie 1918) și a Bucovinei (28 noiembrie 1918), pentru ca, pe 30 noiembrie 1918, Regele Ferdinand și Regina Maria să treacă pe sub Arcul de Triumf din București, salutând unirea Crișanei, Banatului și a Transilvaniei cu Regatul României, pe 1 decembrie 1989. Acest parcurs din istoria modernă a celor trei provincii istorice, care pe parcursul anilor au confirmat fără tăgadă rolul pe care l-a avut Iașul, cu oamenii săi, la dezvoltarea țării, la nașterea și desăvârșirea României modern.

După noaptea cugetului și a demnității românilor (1945-1989) după convulsiile rezistenței din munți, din bazinul minier, din Iași, Brașov și din nou Iași, 1977, 1986, 1987 respectiv 1989, s-a întâmplat ceea ce trebuia să se întâmple, primul document al Revoluției Române din 1989, datat 14 decembrie 1989, de chemare la luptă împotriva regimului comunist, a dictatorilor acestuia, Nicolae și Elena Ceaușescu! Mitingul anunţat de Frontul Popular Român în Piața Unirii din Iași de pe 14 decembrie 1989, a fost anulat din motive de descoperire a planurilor de către Securitate, chiar dacă revoluționarii și-au făcut datoria, au tipărit manifestele, programul mitingului, au invitat oamenii să se adune în spațiul Pieții Unirii, spațiul invadat  în acea zi de forțele de represiune ale regimului comunist.

Oricum am citi evenimentele din decembrie 1989, 14 decembrie de la Iași va fi tot timpul înaintea lui 16 decembrie de la Timișoara. Oricum am încerca noi să interpretăm pasivitatea forțelor de ordine din Timișoara, libertatea pe care au avut-o timișorenii de a se aduna pe treptele catedralei și mai apoi în Piața Operei, opusă interdicțiilor totale de a staționa în patrulaterul Pieții Unirii din Iași crează noi semen de întrebare pe care cu siguranţă că timpul le va elucida. Deocamdată istoricii au fost convinși că Revoluția din decembrie 1989 a început la Iași, ceea ce ne obligă să dăm Iașului ce-i aparține, respectul cuvenit celui care a ridicat primul securea împotriva unui regim politic care nu se mai termina, în ciuda semnalelor din restul Europei de Est.

La Iași istoria consemnează că au fost primii arestați ai Revoluției Române din decembrie 1989, șase condamnați la moarte, în eventualitatea în care revoluția din 22 decembrie 1989 ar fi eșuat. Cassian Maria Spiridon, Ștefan Pruteanu, Mihai Vicol, Valentin Odobescu, Aurel Ștefanachi, Ionel  Săcăleanu. Să-i amintim și astăzi pe acești șase eroi ai revoluției, ajunși cetățeni de onoare ai Iașului, dar care merită să primească și o binemeritată recunoaștere națională, căci  revoluția a schimbat soarta României și nu doar a Iașului!

ADI CRISTI