Scena politică se află într-o continuă mișcare. Facere și desfacere. Evadări în întoarceri ale fiilor rătăcitori. Partidele politice, mărunte și greu de ținut minte, încep să-și joace rolul lor de buturugă mică. Nu ezită să-și imagineze tot felul de alianțe sau chiar coaliții. Ca din genune apar fantomele ce altădată conjunctura le-a descoperit pe cai mari, chiar mai mari decât și-ar fi putut imagina că ar fi adevărat.
Partidul cel mai gălăgios și cel mai greu de identificat (după amprenta unui adevărat partid politic, cu ideologie și program politic) nu putea fi altul decât PLUS, chiar dacă, paradoxal, el se dorește a fi o prelungire a mai apropiatului său partener de discurs politic, USR.
De fapt, PLUS este o provocare ”așezată” după nevoile lui Dacian Cioloș, după ce acesta nu a reușit să-și facă un partid nou nouț, cu ajutorul căruia să-și pună în practică voința sa prezidențială. Cu alte cuvinte, ardeleanul nu a ezitat să-și pună boii înaintea carului, anunțând țării, prin diverse canale media, că de fapt el este înainte de toate celelalte speculații, candidatul prezidențial care îl va învinge pe Klaus Iohannis și nu pe Liviu Dragnea. Cu acesta din urmă se va întâlni în turul II. De ce această anomalie, dacă tot ținem cont de livrările de pe piață? Dacă la această oră, șansele cele mai mari pentru un mandat prezidenţial 2019-2024 le are Klaus Iohannis, de ce Dacian Cioloș nu s-ar fi mulţumit să-l învingă în primul tur prezidențial pe Liviu Dragnea, intrând în turul II cu Klaus Iohannis?
Evident că, astfel de fake news nu fac altceva decât să ne accentueze și chiar să ne accelereze dezordinea și învălmăşeala care nu fac altceva decât să ne dezorienteze de la firescul program al zilei.
Acest partid nou, de serviciu, apărut doar pentru un singur scop, acela de a-i asigura lui Dacian Cioloș suportul politic pentru a se alinia și el la startul alegerilor prezidențiale, pentru a fi doar credibil și nu pentru a câștiga! Să fie și el luat în seamă, ca personaj important, pe care, cel puțin într-un anumit moment, cu un CV mult mai tentant pentru o investiție în imagine, este garantul seriozității, a fundației pe care se pot construi temeinic următorii pași.
Partidele aparent mici sau ”mici în procente”, dar suficient de mari pentru a depăși pragul electoral, vor fi în continuare ”partidele balama”, acele articulații pe care partidele importante de pe scena politică a țării au nevoie de aceste articulații care le fac mai stabile, mai mobile, puse în situația de a face mișcări spectaculoase, surprinzătoare.
Volatilitatea ideologiilor acestor partide, chiar dacă nu prea interesează pe cineva rămâne totuși o componentă majoră a unor posibile monstruoase coaliții, singurele în măsură să explice de ce trădarea a rămas un reflex condiționat al românilor ajunși la un anumit moment în postura de a se bloca, de a nu se mai descurca prin forte propria. Atunci intervine ușurința prin care cel aflat la ananghie și-o vinde și pe mă-sa, doar pentru a scăpa, doar pentru a ieși la lumină, pe drumul cel mai scurt și, dacă se poate, cel mai ușor.
PLUS ajunge astfel să fie partidul cel mai vulnerabil în ceea ce privește credibilitatea și așa pusă sub semnul întrebării, încă din momentul în care Dacian Cioloș și-a fracturat orice șansă de a fi în postura ”omului nou”, a politicianului în care se poate avea încredere, care poate fi creditat cu șansele maxime. În cele din urmă ardeleanul și-a dat seama că dorința sa a ajuns o simplă visare și nicidecum o certitudine. Cu cele 3%, punct de pornire în evaluările sociologice PLUS se dovedește deocamdată mai mult un MINUS asupra căruia se încearcă o evidentă reanimare practicată de coaliția cu USR, partid ce încă mai respiră, conectat la aparatele societății civile, din brațele căreia a ajuns să fie aruncat pe scena politică parlamentară. Cred că USR nu are nici un câștig prin ținerea în brațe a acestui PLUS care fără prea multă fantezie îi va provoca un minus serios în procentele pe care se așteaptă să le câștige din partea electoratului. PLUS-ul invocat este de fapt acel minus ce va fi resimțit puternic la alegerile europarlamentare, pentru Parlamentul European, în care trebuie să intre și Dacian Cioloș neapărat. Acest ”neapărat” ne face să privim cât se poate de circumspecți modul în care aceste alegeri se vor desfășura, mai ales că nervozitatea excesivă deja a scenei politice europene ne pune în gardă, ne face să fim cât mai circumspecți în aprecieri.
Suntem astfel aliniați cu toții la start pentru alegerile europarlamentare, chiar dacă acestea vor avea loc pe 26 mai, campania propriu-zisă declanșându-se oficial cu 30 de zile înaintea votului în sine, deci de pe 26 aprilie 2019. Până atunci exersăm să ne obişnuim din nou cu înjurătura, violența, agresivitatea, acestea fiind cele mai la îndemână instrumente electorale folosite de 30 de ani și în acest spațiu mioritic.
ADI CRISTI