O ZI FUNDAMENTALĂ

Adi Cristi

Am revenit de la Eminescu în actualitate.

De la Eminescu la Iohannis estre drumul parcurs de timp dar și de noi, de la azi dimineața la azi după-amiază, chiar și numai pentru că Eminescu nu poate fi trecut.

Klaus Iohannis a mai fost amânat cu o săptămână de Justiția română până la sentință finală, când vom avea în clar unde ne aflăm, unde am ajuns, după un sfert de veac de democrație, de respect și mai ales de asumare individuală a libertății.

Pe 21 ianuarie vom putea să constatăm într-adevăr unde ne aflăm. Cu un pas cucerit în viitor sau din nou tributari deciziei politice. Importanța acestei zile nu stă în rezistența la intimidare, cât mai ales la exercițiul de maturitate al Justiției, care este sau nu în stare să se deosebească de tumultul vieții cotidiene, asuprită de decizia politică.

Pe 21 ianuarie vom afla dacă suntem ajunși în normalitate sau dacă încă mai escaladăm pereții prăpastiei din care tot încercăm să ieșim de 25 de ani.

Votul semnificativ dat în favoarea lui Klaus Iohannis pe 16 noiembrie va fi pus la dispoziția legii, a prevederii constituționale prin care se afirmă că „nimeni nu este mai presus de lege”.

Pe cât de ușoară pare a fi misiunea pe atât de complicată este, dacă vom spune că o posibilă decizie în defavoarea lui Klaus Iohannis ar „arunca țara în aer”.

Se acreditează ideea că într-o astfel de situației piețele publice ale țării ar fierbe, ar fi pline de protestatarii care ar încerca să-l apere pe alesul votului lor.

Normalitate, pe care atât de des noi o invocăm după 16 noiembrie, ar dicta actualului președinte gestul demisiei din funcție, pentru a se supune deciziei instanței, dacă aceasta

îi va solicita sa stea în afara funcțiilor publice trei ani din momentul sentinţei date, printr-o hotărâre definitivă și irevocabilă.

Cred că această zi va fi una decisivă pentru prezentul și viitorul țării, arătându-ne în clar de unde venim, unde am greșit în trecutul nostru încă aburind, căci 25 de ani, în agenda de lucru a istoricului, cel care ne fixează timpul în manualele de școală, înseamnă de fapt „a doua zi”.

Importanță momentului poate să însemne renaștere sau poate să însemne păstrarea în mentalitatea obedienței față de gestul politic.

O posibilă sentință dată în favoarea lui Klaus Iohannis poate fi și decizia reală a ICJC, doar dacă motivarea completului de judecată ar putea să găsească elemente coerente de scoaterea acestui dosar din ”autoritatea lucrului judecat”, care confirmă în celelalte cauze simularea câștigul ANI în defavoarea celor dovediți astfel a fi incompatibili.

Nu pot să nu închei aceste reflecții amintindu-mi de mărturisirea actualului președinte Klaus Iohannis care în timpul campaniei electorale a declarat că în eventualitatea în care va fi găsit incompatibil, de către o decizie definitivă și irevocabilă a Înaltei Curților de Justiție și Casație, el se va supune acesteia, demisionând din înalta funcție publică în care a fost ales.

Trebuie doar să avem puțintică răbdare, cum ar spune conu Iancu. Răbdare, de două mii de ani am demonstrat că avem. Cu speranțele stăm mai prost…