24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
FORT declanşează un protest pe 20 martie, în Piaţa Victoriei
Ministerul Energiei propune introducerea de noi subvenţii pentru energia regenerabilă şi, în premieră, pentru cea nucleară, pe care ar urma să le plătească toţi consumatorii de electricitate în factura finală, potrivit unui document lansat în dezbatere publică pe site-ul instituţiei.
Astfel, în fiecare an, consumatorii vor plăti 340 milioane de euro (125 de milioane de euro pentru proiectele de energie din surse regenerabile şi 215 milioane de euro pentru proiecte nucleare), la care se vor adăuga subvenţii şi pentru alte proiecte de producere a energiei cu emisii reduse de carbon, potrivit propunerii ministerului.
Consumatorii de energie plătesc şi acum subvenţii pentru energia regenerabilă, prin certificatele verzi, însă doar pentru proiectele care au fost puse în funcţiune până la finalul anului 2016.
În schimb, ar fi o premieră în România ca energia nucleară să fie subvenţionată de consumatori.
Sumele pe care le va plăti fiecare consumator pentru energia verde şi cea nucleară prin acest mecanism vor fi evidenţiate separat în factura finală.
Este vorba despre mecanismul denumit Contract pentru Diferenţă (CfD), prin care, de fapt, consumatorii vor plăti producătorilor de energie o sumă de bani, în cazul în care preţul energiei scade sub nivelul la care compania îşi poate recupera investiţia.
Pentru fiecare tehnologie, va fi stabilit un preţ de referinţă, iar, dacă preţul pieţei este mai mic, producătorul va primi diferenţa de la consumatori, prin aceste subvenţii, iar, dacă este mai mare, va vira diferenţa într-un cont deţinut de o Contraparte.
„În cursul unui an, producătorii beneficiari de CfD îşi vor vinde energia electrică produsă pe piaţa concurenţială de energie electrică şi vor obţine venituri din această vânzare; în cazul în care preţul obţinut de ei pe această piaţă este sub preţul fix denumit ‘preţ de exercitare’, vor primi o plată reprezentând diferenţa dintre ‘preţul de referinţă’ şi ‘preţul de exercitare’. Plăţile vor fi efectuate de către o entitate intitulată Contraparte”, explică reprezentanţii ministerului.
În schimb, dacă preţul obţinut de ei prin vânzarea de electricitate pe piaţa concurenţială este mai mare decât preţul de exercitare, producătorii beneficiari de CfD vor trebui să ramburseze către Contraparte diferenţa respectivă, până la nivelul preţului de exercitare.
Ministerul Energiei recomandă ca OPCOM să fie această Contraparte.
„Prin acest mecanism de piaţă, beneficiarii de CfD vor avea certitudinea obţinerii unui anumit nivel de venituri, care garantează recuperarea investiţiei iniţiale”, au mai spus autorii propunerii.
Elementele mecanismului CfD se stabilesc în mod clar în cadrul unui contract, denumit Contract pentru Diferenţă, care se încheie între producător şi Contraparte.
Plăţile care vor fi efectuate de Contraparte vor fi finanţate printr-o contribuţie impusă tuturor consumatorilor de energie electrică. Eventualele fonduri suplimentare care ar rezulta din veniturile returnate de către beneficiari vor fi incluse în fondul de plată al Contrapărţii.
Mecanismul de tip CfD se va putea aplica tuturor proiectelor de producere a energiei electrice prin tehnologii cu emisii reduse de carbon. Mecanismul de tip CfD nu garantează vânzarea energiei electrice produse, ci numai preţul de exercitare, cu corecţiile aferente, obligaţiile vânzării electricităţii fiind preluate exclusiv de către dezvoltatorul proiectului.
„Unul dintre avantajele cheie ale unui mecanism CfD, comparativ, de exemplu, cu un mecanism bazat pe certificate verzi (CV) – în vigoare în prezent în ţara noastră – este faptul că reduce numărul de riscuri majore cu care se confruntă investitorii în proiecte de energie din surse regenerabile şi cu emisii reduse de carbon, şi anume riscul preţului energiei (limitând marja de abateri de la preţul de exercitare) şi riscul de reglementare (prin încheierea unui contract pe termen lung care oferă ambelor părţi protecţie şi încrederea că angajamentele vor fi onorate)”, au adăugat oficialii ministerului.
Tot ei arată că un mecanism de tip CfD este viabil doar în condiţiile în care pieţele de energie au atins un anumit nivel de maturitate, care asigură viabilitatea şi eficienţa mecanismului.
„În acest sens trebuie îndeplinite următoarele cerinţe: pieţe angro transparente şi lichide, capabile să asigure preţuri de referinţă fiabile pentru utilizare în cadrul CfD; o concurenţă sănătoasă pe piaţa energiei electrice pentru a permite: (a) preţuri de referinţă şi preţuri de piaţă stabilite în mod concurenţial, (b) accesul la piaţă în condiţii rezonabile pentru tranzacţionarea angro a energiei electrice şi (c) concurenţa pentru CfD, unde aceasta este viabilă (ex. pentru resurse regenerabile); un consens clar cu privire la tehnologiile care vor fi incluse în CfD, asumarea costurilor cu CfD, în scopul construirii încrederii investitorilor în schemă; niveluri ridicate de încredere a investitorilor, mulţumită unui mediu de reglementare stabil şi mecanisme fiabile de soluţionare a litigiilor”, se mai arată în proiect.
Ministerul Energiei enumeră şi care ar fi proiectele ce ar urma să beneficieze de acest mecanism.
În funcţie de necesitatea atingerii ţintelor asumate pentru anul 2030, CfD ar putea fi acordat investitorilor în proiecte de producere de energie din surse regenerabile pentru a stimula producerea în noi instalaţii eoliene terestre şi solare fotovoltaice prevăzute în Proiectul Strategiei Energetice 2019-2030, adică 1,3 GW pentru instalaţii eoliene terestre şi 1.050 MW pentru capacităţi de energie solară fotovoltaică până în anul 2030), se mai arată în proiect.
Totodată, un CfD poate fi acordat pentru reactoarele 3 şi 4 de la Cernavodă (fiecare cu o capacitate de 670 MW net) pentru a stimula realizarea acestui proiect în conformitate cu Proiectul Strategiei Energetice 2019 – 2030. Reactorul 3 ar urma să intre în funcţiune în anul 2030, iar reactorul 4, în anul 2032.
De asemenea, s-a presupus o creştere a capacităţii hidro instalate în România, până în anul 2030, de la 6.741MW în 2018 la 7.490 MW în 2030.
„În plus, o nouă capacitate pe lignit este vizată pentru începutul anilor 2030, pe baza tehnologiei ultrasupracritice. Noile instalaţii vor trebui să fie prevăzute cu echipamente pentru captarea şi stocarea dioxidului de carbon (CSC)/captarea şi utilizarea lui (CUC), presupunând ca aceste tehnologii sunt testate comercial în timp. Cu toate acestea, dacă tehnologiile CSC/CUC nu vor fi disponibile, Guvernul va susţine totuşi dezvoltarea acestei capacităţi pe lignit din motivele de securitate a aprovizionării, după cum este indicat în Proiectul Strategiei Energetice 2019-2030”, mai spun reprezentanţii ministerului.
Opiniile, sugestiile sau recomandările pot fi transmise în scris pe adresa de e-mail a ministerului, până pe 18 aprilie 2019. AGERPRES
