DE CE ATÂTA HĂRMĂLAIE

Mergem cu pași voioși spre mijlocul anului. În sufletul celor mai purii se aude cântecul zglobiu al pionierului ieșit din primăvară. Punctul pe care se sprijină acea axis mundi care ne ține de o parte și de alta a verbului care contează, mișcării care face treaba în numele nostru, chiar dacă, de cele mai multe ori, aceasta nu ne ia în considerare. Din ce în ce mai mulți o fac pe-a proștii, dacă nu cumva au ajuns proști de-a binelea. Se merge până la oftică cu prostia guvernul trebuie să cadă, pentru că opoziția a câștigat europarlamentarele. Ca și cum dacă treci strada pe roșu se răcește supa din farfurie. Se încearcă astfel să se promoveze ambiguitatea, confuzia, bezmeticeala. Nimeni nu va mai trebui să înțeleagă ceva. Se mizează pe acest haloimăs în urma căruia este așteptată deruta și tot ceea ce poate fi provocat în urma acestui gen de logică ilogică.

Guvernul încearcă să le strige fiecăruia în ureche: ”Stați liniștiți, Guvernul nu cade, din cauză de aritmetică!” Marea problemă de pe scena politică nu este PSD. Surprinzător, acest partid are deja toate cărțile pe față, toate rufele sale au fost spălate în piețele publice. Nici un secret de cabinet și nici măcar de budoar nu mai bântuie urechile lăbărțate a celor interesați cu bârfa și mai ales cu iluziile atingerii măcar a mătăniilor puterii.

Pe aceeași scenă rămân în discuție traiectoriile PNL, USR-PLUS, traiectorii bazate pe o gândire S.F. sau ”paralelă”, care nu mai au nimic în comun cu spusele lor din timpul campaniei electorale recente, chiar dacă aceasta se referea doar la o falsă campanie electorală în care problemele țării nu făceau obiectul ei.

Apare o nouă zâzanie într-un nou cuplu politic, PNL și USR-PLUS, dispută febrile, ce va oferi un moment de liniște social-democraților. Liberalii simt în ceafă agresivitatea USR. PSD-ALDE știu foarte bine că legile aritmeticii nu se intimidează și nu se emoționează după cum le cântă Iohannis. De această data Klaus Werner Iohannis se vede nevoit să uite, să treacă cu vederea această lacuna de memorie, cel puțin.

Analiștii politici, prinși în cleștii acestor vremuri, cred că jocurile sunt făcute după perdelele grele de pluș roșu, din spatele cărora țipătul de moarte ajunge în spatele lor sub formă de șoaptă șoptită.

Ca să recapitulăm, mai este necesară o variantă care are misiunea de a răsturna întrega logică a momentului moțiunii de cenzură. Aceasta ne pune în situația unui PSD-ALDE care se cer singuri acasă. Care pleacă singuri, direct sau mascat de la guvernare, amintindu-și că reformarea imediată a partidului se poate face în opoziție, iar cei care ar urma la guvernare, PNL și cine mai vrea, s-ar duce de-a berbeleacul, căzând din nou în capcana lingerie degetelor de mierea puterii cu care au reușit și ei să se mânjească timp de șase luni până la prezidențiale.

Trebuie să spunem că totul este posibil, cu atât mai mult cu cât PNL simte că va fi lăsat în ofsaid de USR, care a declarat că nu este interesat de această alianţă cu PNL la guvernare, după ce o eventuală moțiune de cenzură ar trece. USR și-a imaginat ajungerea la guvernare doar prin filiera alegerilor anticipate, care să reașeze votul popular în noile sale dimensiuni, ceea ce le-ar asigura o susținere politică mult mai exactă și mai responsabilă.  

Într-un final, trebuie să ținem cont de factorul perturbator care ne amestecă ca într-un malaxor, provocând,, cel puțin pentru moment cunoscuta deja stare de buimăceală. Trebuie să ținem cont de ceea ce nu se vede în fotografie. Acel mic amănunt poate să ne dea explicația căutată. Poate să ne spună cine este hoțul și cine este realul câștigător. Într-o astfel de situație, în care nimic nu este clar, nimic nu este vizibil sau ceea ce este vizibil are conturul burat, suntem provocați să ne dăm cu părerea, să declarăm cu cuvintele noastre cine a câștigat alegerile, punându-ni-se în față rezultatele de la BEC, să le citim cu voce tare, să le comparăm și, mai apoi, să le comentăm, doar dacă ne face sau nu plăcere.

PSD nu are cum să iasă de la guvernare decât dacă va dori acest lucru. În acel moment se va produce un vid neașteptat în zona actualei opoziții, când toți vor dispărea, când se va produce o gaură neagră din care nu se va mai găsi nici un picior de PNL sau de USR-PLUS. Și. Atunci rămâne stingheră o întrebare simplă și de bun simț: De ce atâta hărmălaie? Qui prodest?

ADI CRISTI