24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
…scrijelindu-ți șira spinării
Ai ochii atât de mari
încât vitrinele în care privești
par minuscule lentile de insectar
Văd prin ochii tăi acaparatori
cum izvorăște lumină
răscolitoarea trupului după fiori
Sunt gheața ta scrijelindu-ți șira spinării
o rangă trecută prin zăbrelele gardului
cu zgomotul dur și metalic
lăsat să-ntărească însemnul falic…
Suntem atât cât să nu fim păstrați
Bărbăția este o stare de infatuare
O stare fără de care nimeni nu mai bate toba
să se audă peste țări și mări
cât trebuie să ții pe foc ciorba
Să fie gata dintr-o fiertură
să nu ți se răcească până ce o duci la gură…
Bărbăția face legea
și legea stă îmbățoșată în materna limbă
prin gura căreia lozincile se plimbă
și ochi se holbează și se schimbă
din verde în albastru, din negru în căprui
lăsând să se-nțeleagă
că pofta nu ajunge-n cui
Ea vine să ne râdă-n nas
să ne arate degetul de lângă inelar
servindu-ne de-a gata următorul pas
Suntem bărbați și cruzi, supuși durerii
păstrați în forme fără fond
cum aerul se-mprăștie în spațiu
ne facem toți ultimul rond
Suntem atât cât să nu fim păstrați
în ținerea de minte
să fim o carte de nisip când răsfoită
își pierde scrisele cuvinte…
Să fim lăsați în pace
Trece prin noi o viitură
sau un incendiu scos din vatră
când focul ne-ncălzea stingher
iar apa sângele îl latră
Cad peste tot petale din florile de mac
sunt urme ce ne-mping rănite tălpi pe jar
și mergem cugetând de ce durerea tace
și țipătul nu sare afară din calvar
dorind parcă mai mult să fim lăsați în pace
Să se termine-aici când noi să ne întindem
pe umbra care țipă în sinea ei și tace
să fim lăsați în pace, să fim lăsați în pace
se urcă sus pe cer un semn de întrebare
din aripi prăbușite rămase de la păsări
un semn ostil de pace, să fim lăsaţi în pace
să fim lăsați în pace!
ADI CRISTI
