24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
A început tăvălugul demisiilor. Rănit, turbat de durerea pierderii nepoatei, Alexandru Cumpănașu, este decis să joace totul pe o singură carte, cutremurând beciurile și subsolurile insalubre ale interlopilor. În durerea sa toți cei implicați în gestionarea lamentabilă a acestui caz sunt niște nemernici, nesimțiți… Cazul Gheorghe Dincă nu are legături directe cu această lume insalubră, cel puțin atât cât cunoaștem astăzi. După declanșarea acestui caz morbid, din ce în ce mai terifiant, atât în direcția anchetei propriu-zise, cât și în zonele adiacente ei, spațiul intersecțiilor surprinzătoare, cu dezvăluiri de relații găunoase, între oameni legii și lumea fără de lege (interlopă) s-a produs un iminent cutremur în coridoarele subterane, aruncând la suprafață întreaga mizerie, înțelegeri ascunse și mai ales amestecuri grotești în amendarea legilor cu tot felul de articole gândite a fi cu dedicații greu de ignorat și mai ales la mintea cocoșului de precizat pe cine ar putea ele favoriza.
Casa Groazei în care și-a făcut damblaua obsesiilor sexuale un bătrân scârbos, nu atât prin vârstă, cât mai ales prin lipsa demnității de a îmbătrâni frumos, prin refuzul său de a-și recunoaște trecerea anilor peste el, asemenea unor șenile de tanc!
Se pare că, la nivelul metaforei Casa Groazei este de fapt întreaga Românie. Suntem în continuare, luați de proști. ”Spune-le vrute și nevrute, numai adevărul să nu-l afle, căci, dacă mergem pe acest drum, s-ar putea ca totul să se întoarcă împotriva noastră, chiar dacă noi nu ezităm să facem totul pentru binele poporului” – încearcă cei în cauză să-și netezească drumul, folosit în principal pentru o retragere liniștită și fără bătaie de cap, dacă nu se poate cu surele și trâmbițe de eroi naționali (sic!)
Noi nu suntem în stare să înțelegem ”cum merge treaba”! Lipsa noastră de interes a fost dintotdeauna speculată cu îndemnul: ”Lăsați, dormiți liniștiți, lucrăm noi pentru voi!” Și, uite așa, au lucrat de cel puțin 30 de ani pentru noi, timp în care ne-am îndepărtat din ce în ce mai mult de viața noastră cea de toate zilele, trăind în lipsa ei coșmarul și mai ales nebunia rezultată în urma unor decizii aberante și greu de înțeles.
Poate de aceea astăzi, în ”Cazul Gh. Dincă”, înghițim pe nerăsuflate tot ceea ce lasă procurorii să se scurgă dintr-o anchetă penibilă și fără noimă, incoerentă și greu de urmărit. Astfel, suntem informaţi ”pe surse” că Gh. Dincă le-a ucis pe Alexandra și pe Luiza, după ce nu a pierdut ocazia să le violeze, apoi le-a ars într-un cazan, din cenușa în care investigatorii au găsit cercei și lănţişoare de aur (sic!).
Când asupra acestui episod s-au îndreaptă specialiștii, a reieșit că așa ceva nu se poate întâmpla, cu toată bunăvoinţa legilor fizicii, biologiei, antropologiei corpului uman. Un corp uman poate fi transformat în cenușă, doar în cuptoarele unui crematoriu, unde focul dezvoltă pentru câteva ore temperatura constantă de 1400 de grade Celsius. Fără a ne transforma și noi în autorități de necontestat suntem, cel puțin, martorii unei stări penibile care ne include, fie cu locuri în tribune, fie chiar cu o trecere pasageră prin terenul în care se joacă această mascaradă, de cele mai multe ori orchestrată de anchetatori.
La astfel de show-uri suntem artiști maximi, așa cum tot artiști suntem prezentați în fața gurilor căscate, dornice să consume ”emoții fără număr”.
Ceea ce a ieșit la suprafață în urma bâlbâielilor polițiștilor și mai ales ale procurorilor, cei care au încercat să gestioneze răpirea Alexandrei, a fost marea mizerie ascunsă sub pat, la care ajungi în astfel de situații în care vine cineva din afara sistemului și te anunță că riști să te sufoci cu mirosurile pestilențiale, pe care le emană mizeria umană, adunată de ani de zile chiar sub locul în care îți pui perna, înainte să adormi cu sufletul împăcat că ai mai terminat o zi în care ți-ai servit…(aici e mai problematic să constați, ce anume ți-ai servit, dacă nu, Patria! – așa cum își dictează jurământul asumat!).
Constatăm deja că puterea modifică majoritar starea omului cinstit în starea omului supus greșelilor, pentru ca, mai apoi, acesta să eșueze inevitabil în starea infractorului. Se pare că, în ultimii 30 de ani, puterea a produs un număr impresionant de infractori, al cărui mod de operare a fost descoperit în zona superioară a inteligenței umane, pusă în slujba interesului propriu, spațiul în care afacerea oneroasă are cele mai bune condiții de dezvoltare.
Cazul Gh. Dincă a fost cu siguranță un catalizator, ce a acționat într-un mod fulminat la decopertarea instantanee a rețelei subterane a indiferenței, nesimțirii, accentuând cu tușe groase efectele prostiei și a necunoașterii profesiei exercitate.
Gheorghe Dincă nu mai poate fi considerat doar un simplu personaj negativ, el a devenit un diagnostic de care suferă țara, pe fondul măcelului politic, parte a aceleași familii infracționale.
ADI CRISTI
