24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
Printre picături (se poate citi și tragedia morții Alexandrei și a Luizei) se mai strecoară puțin câte puțin din actualitatea politică a țării, chiar dacă ne aflăm în marginea unei campanii electorale ce se anunță a fi una cu scântei, astfel încât principalul candidat furase deja startul cu cel puțin un an înainte. A venit acest caz tragic care a schimbat ordinea firească a evenimentelor, aruncând în desuetudine lupta politică, chiar și numai pentru că în această luptă figurile erau aceleași, trase parcă la indigo.
Cazul în sine, acela prin care un criminal nu numai că-și ucide victimele, dar le transformă în cenușă, cu o dezinvoltură greu de imaginat, folosindu-se de o tehnică pe care doar călăii fasciști erau în stare să o folosească, ignoră tot ceea ce emoția și sensibilitatea umană te oblige să ți cont. Un astfel de salt înapoi în timp nu face altceva decât să ne bulverseze amintirile, să ne recompună un prezent greu de acceptat, greu de gestionat, cu atât mai mult cu cât rana ”fabricii morții” încă mai produce coșmar, încă ne mai tulbură liniștea somnului. Gheorghe Dincă a reușit să dicteze anchetatorilor cursul anchetei, cu o tehnică de manipulare imposibil de descifrat. Dictarea în sine nu se rezumă doar la a-și recunoaște faptele, cu punct și de la capăt, cât mai ales se dorește a fi limitele cursului mărturisirilor, între minciună și adevăr, între credibil și incredibil. Faptul că el conduce cursul anchetei este dat și de confirmările pe care eventualele probări le confirm, cu a fost arderea unui trup în cazanul improvizat din curtea Casei Groazei.
Încep să iasă la lumină, lucruri care erau dintotdeauna la lumină și anume istoricul vieții acestui personaj malefic, vecinul bazei militare Deveselu, cel care a fost pur și simplu vândut cu tot cu peisajul zonei, sub formă de secret militar. Nici americanii, dar nici rușii nu i-au sesizat cazemata de casă, plină de gropi plombate cu beton, de culoare subterane, camere ascunse, totul ținut într-o mizerie mascată de lanuri de porumb.
Secvența cu acest criminal pe care anchetatorii încearcă să-l potrivească într-un puzzle cu traficanții de carne vie, fie pentru soldații de la Deveselu, fie chiar pentru piața internațională de prostituate, cu dedicație spre Italia. Peste tot, în curtea Casei Groazei, se găsesc tot felul de fragmente osoase, de parcă la această adresă ar fi funcționat un abator de oameni. Nici probele biologice nu au fost ignorate, fiind deja prelevate mai multe pete de sânge, într-un spațiu în care primii anchetatori nu au văzut nimic, nici oase, nici sânge, nici cenușă. De asemenea, suita recuperărilor continuă, după sacii cu cenușă și oase din liziera unei păduri au enumerat patru telefoane ale criminalului găsite, telefonul Alexandrei, descoperit într-un parc din Caracal, după ce inculpatul a mărturisit locul în care l-a aruncat, laptopul său, aparatul de fotografiat, fără însă a se apropia de posibilii săi colaboratori. Se încearcă construirea imaginii unui lup singuratic, a unui om criminal care are la activ doar cele două crime recunoscute, chiar dacă peisajul sinistru al casei, dar mai ales modul metodic în care Gh. Dincă a acționat, ne prezintă un personaj greu de abordat, greu de socializat, greu de descoperit și de pătruns în mintea sa, evident dereglată în direcția violenței, care mai are surprize de oferit, chiar și în ceea ce privește numărul victimelor ce vor fi asumate într-un viitor apropiat
Caracal, un orășel de 30.000 de locuitori, datorită fărădelegilor lui Gh. Dincă, a ajuns să aibă o notorietate greu de ignorat, pe care anumiți investitori ar trebui să o speculeze și să-i găsească un sens pozitiv. Istoria locului poate fi influențată în bine dacă această notorietate negativă va fi îmbunătățită la imagine. Este necesar acel ceva care să primească sămânța și să ofere rodul tentației.
Caracal este un municipiu în județul Olt, Oltenia, România. Fosta reședință a județului Romanați, Caracal este al doilea municipiu ca populație după reședința de județ Slatina. Teritoriul administrativ al municipiului are o suprafață de 7.472 hectare, iar populația este de 30.954 locuitori. Infrastructura turistică a orășelului deține deja cinci hoteluri: GIA Suites, Romanița, Romula Imperial Caracal, Edinburgh și Hotel Retro. Gradul de confort al acestora nu depășește cele trei stele care îi conferă un mediu conform pretențiilor bugetarilor, fără a invoca cele cinci stele de la care încep discuțiile, de care tu ca gazdă selectă ești obligat să ții cont.
În Caracal, se spune că s-a răsturnat căruța cu proști, ceea ce nu poate fi un adevăr absolut, dar care ar putea colora teritoriul cu tot felul de atitudini și accente critice, care să dea pe umor o serie de carențe scoase la iveală. Această metodă este mai mult o fluidizare necesară rezolvării unor situații defavorabile imaginii localității, decât o invitație la infracționalitate.
Nu este voie să ucizi, dar nici nu trebuie să înțelegem că lipsa ucigașilor este o carență a celor care se simt acuzați de acest ”deficit”! Vai de mama lor de ucigași care rămân în libertate, fiind bântuiți de lipsa lor de utilitate, într-o societate bolnavă și greu de stăpânit.
ADI CRISTI
