Îndoielile celui trecut prin mine

Undeva

prin locurile negândite de mine

dar știute de voi

(voi fiind… în afară de mine)

stropi pătrunși de vreme

nestematele lumii

păstrate-n noroi

Acolo există

întoarcerea de privire

sau întoarcerea pasului

întoarceri de păreri

(înghițite tăceri

din adâncimile

glasului…)

Exiști, cum doar tu

mai știi

că eu și cu mine

fac tot atâta

cât ar face

înmulțirea cu doi

fără ca cineva să mai conteze

de-o fi pace sau război…

Am nevoie de mine

(în lipsa mea)

am nevoie de cel de lângă mine

cum ar fi șoapta sau tremurul

zvâcnetul sau umbra

toate rânduite să-mi fie

dreapta suflare a morții

la margine căreia

se aude deja

scârțâitul de oase al porții…

Vin pentru a avea de unde pleca

Plec pentru a ști că am fost

O, dulce minune!

(Singurul vers rostit pe de rost!)

Restul… doar aproximate tăceri

Interjecții, răsuflări sacadate

Erecții !

Ispita desenată cu ochiul
de jur împrejur!

Picior desenat cu ochiul direct

ca și cum aș purta creionul

din talpă, pe gleznă, genunchi
și pe coapsă

cercetându-ți atent

locul secret

Discret

călătorind pe jos

prin note de menuet

cu sunete rupte

din zbaterea prinsă

la reverul meu de poet

Și torsul!

Ah, torsul sculptat

într-o bucată de aer

avea nebunia de a sta

între mine

și umbra preschimbată

cu aer de fraier

– Dă-mi voie, Domniță

să-ți ating umflătura

și apoi în durere

să mă dau de-a dura !

Să fie rostogolire

pe iarbă, pe pământ

și pe apă

să fiu poate ce nu sunt

când în mine de ziuă se crapă!

– Bună dimineața, Domniță!

În vis se făcea că erai luminiță

mă însoreai într-atât

încât am rămas

dezbrăcat de sărut

ca un miner blocat în abataje

un lift înțepenit între etaje!

Încă mai țin ochiul lipit

de pântecul tău

ca prin vizor încercând

să-ți văd microcosmosul

la televizor

în spațiul telenovelei

în care moartea murea

când rămâneai borţoasă

cu ea.

Aveam o privire cercetătoare…

O străpungere de sculptor

de om proaspăt ieșit

din închisoare…

tălpi, glezne, coapse, pântec, tors

sâni, gât, buze, ochi

și păr de contur…

Aceasta-i ispita

desenată cu ochiul

de jur împrejur!

ADI CRISTI