Dacă mă vei căuta
la spălătoria municipală
mă vei găsi
pe un umeraș
pus în așteptare
de mult…
prăfuit și însingurat
cu materia îmbătrânită
de lemn putrezit
peschimbat
în carne de carii
într-o astfel de postură
încă te mai aștept
să mă iei acasă
ți-am rămas dator
(nu am uitat)
cu un ultim concert.
Închid ochii
și zborul se înalță
prin mine.
Mâna vinovată
îmi cade
ca o creangă uscată
lovită de vânt
Vreau să strig
dar strigătul se prăbușește
în golul dintre cuvinte
Exist!
E ultimul semn
trimis în sticla naufragiaților
Odată cu ultima
picătură de ocean.
Pogrom împărtășit
Afară
e o ceață lăptoasă
sau un lapte de ceață
Nu se vede înălțimea
și nici adâncimea
doar o pastă de var
îmi acoperă privirea
memoria și suspinul
Se pare că trec
prin groapa comună
tulburând
tăcerea și nefericirea.
ADI CRISTI