POEME ESTIVALE X

Partenera Morții

Bunică-mea

a aflat despre mine

pe drumul spre cimitir…

Mergeam în urma ei

cu gândul aiurea

la tot felul de poeme

seducătoare

fără a-i da respectul cuvenit

de femeie

curtată de îngeri

Poate de aceea

s-a ridicat din sicriu

dându-mi o ultimă palmă peste cap

șuierându-mi la ureche:

– Drace, puțin respect

la moartea mea!

Bunică-mea s-a așezat

mai apoi în sicriu

fără ca cineva

din cortegiu să fi observat ceva…

Doar eu mi-am dat seama

ce înger de bunică devenise deja

Madam Gusta

profesoara de balet

ajunsă între timp

să facă pereche cu moartea.

Marea din oglindă

Marea se întoarce în sine

după ce malul a fost

 înlăcrimat

cum ochii tăi mari

sunt

după plecarea mea

în larg.

Tensiometru cu perdea

Aia mică

nu e mare.

Mama mare

nu e mică!

Tot ce cade

se ridică

de la mic

până la mare

De la mare

pân la munte

aia mică

este mare

și atunci

cazi din picioare

(tensiunea

mică-i mare)

ADI CRISTI

One comment

  1. „după plecarea mea
    în larg”.
    Ce-i, frate, te faci marinar?!