Nu o dată am încercat să identific cine a plămădit răul cel mare în România. De fiecare dată rezultatul a fost același. Toate cercetările au dus înspre Traian Băsescu, președintele României de atunci, cel care după ce ne-a amețit în primul său mandat, a reușit să câștige cu foarte multe semne de întrebare al doilea mandat prezidențial, așa cum tot cu foarte multe semne de întrebare, a reușit să fenteze cele două încercări de destituire, declanșate înainte de finalizarea celor două mandate la Cotroceni. De fiecare dată președintele Traina Băsescu a încercat să ne convingă că el este un preşedinte jucător, un președinte care se implică, căruia îi pasă ce se întâmplă în jurul său, chiar dacă prerogativele constituționale îl plasează în afara acestor atribuții ale Justiţiei sau Executivului.
Traian Băsescu devenise eminenţa din umbră, omul care decide, cel care se luptă pentru independența Justiției, pentru ca, în același timp, să o poată manevra, să o poată controla, să o poată influența, așa cum avea să se descopere după încheierea celui de-al doilea mandat. Dacă Constituția României nu ar fi limitat la două mandate numărul maxim de închiriere a Palatului Cotroceni, atunci și astăzi Traian Băsescu ar fi fost președintele Românie, al doilea dictator care nu a ezitat și nu ar fi ezitat să facă bine României prin sacrificarea poporului român. Această mișcare i-a reușit în aprilie 2010, moment în care l-a dat pe primul ministru de atunci, Emil Boc, la o parte și a decretat singur cu gura lui, acele măsuri de austeritate care pur și simplu ne-a cocoșat mai mult decât o sută de saci cu ciment puși în spatele românului. Sadismul și rânjetul său sacadat au rămas de atunci marca înregistrată a celui care avea să fie descoperit ca unul dintre cei mai mari dușmani ai poporului român de azi, așa cum tot el s-a dovedit că a fost un mârșav informator al Securității, dovedit de CNSAS, dar și de instanța de judecată, Curtea de Apel București. Chiar dacă decizia nu este încă una definitivă, de această dată nu mai vorbim despre denunțurile ”profesioniștilor” gen Pescariu sau Cocoș, ci pur și simplu în acest caz ”actele vorbește, domnule căpitan!”
Chiar dacă și pe când plivea plantele prin grădina Cotroceni Traian Băsescu nu a putut scăpa de bănuiala legitimă că ar fi fost informator cu acte în regulă a fostei Securități, acum, când SRI a mai predat un transport de dosare ale foștilor informatori au fost descoperite și actele care să vorbească în numele lui Traian Băsescu.
Dixit! Traian Băsescu pe lângă celelalte rele făcute și descoperite, împotriva poporului român a mai adunat una, aparent nevinovată timpului prezent, de neluat în seamă, doar pentru a ne mângâia orgoliile noastre puriste, dar care, în profunzime ne pune față în față un individ mârșav, libidinos, fără coloană vertebrală, un golan lipsit de caracter, care a știut să-și joace unica șansă, dovedită a fi unică și de nescăpat din mână.
Acum, actualitatea românească este ocupată de decizia Curții de Apele București care a admis vineri cererea CNSAS de a-l declara pe Traian Băsescu colaborator al Securității. Decizie nu este definitivă. ”Admite acţiunea. Constată calitatea de colaborator al Securităţii în privinţa pârâtului Băsescu Traian. Cu recurs în 15 zile de la comunicare. Recursul se depune la C.A.B.-S a-VIII-a C.A.F. Pronunţarea se face prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei, azi, 20.09.2019, conform art. 396 alin. 2 din Codul de procedură civilă”.
Consiliul Național de Studierea a Arhivelor Securității a cerut în luna mai Curţii de Apel Bucureşti să se constate calitatea de colaborator al Securităţii a fostului preşedinte Traian Băsescu. Ulterior, pe numele lui Băsescu a fost făcută şi o plângere penală, în care se contesta faptul că nu avea dreptul de a candida si de a fi ales in funcția de Preşedinte al României, de senator si nici de europarlamentar. Denunţul a fost depus la Parchetul General, care l-a declinat către DNA.
Traian Băsescu s-a apărat spunând că nu a ştiut că direcţia de contrainformaţii militare, în care fusese racolat de pe băncile Institutului de Marină, era parte a fostei Securităţi, fapt care i-ar fi fost adus la cunoştinţă abia după Revoluţie (SIC!) Argumentele ar putea însă să nu ţină în faţa instanţei. Jurnaliştii de la Lumea Justiţiei au prezentat o decizie a Curţii de Apel Bucureşti din 2015, care ar putea fi luată în considerare ca precedent. În acel dosar, pârâtul, a susţinut exact ca Băsescu, faptul că nu a ştiut exact de ce structură aparţine Direcţia de Contrainformaţii Militare. Atunci, atât Ministerul Apărării Naţionale, cât şi cel de Interne au trimis răspunsuri prin care au atestat apartenenta Direcţiei a IV-a la Securitate. În consecinţă, pârâtului i s-a.a recunoscut calitatea de colaborator al fostei Securităţi.
Potrivit specialiştilor în drept, în condiţiile în care se va constata definitiv că Traian Băsescu a fost lucrător al Securităţii, acesta ar putea pierde toate beneficiile ce decurg din faptul că a fost preşedintele statului, pe motiv că a obţinut funcţia pe baza unui fals în declaraţii. De menţionat că deocamdată, Băsescu se afla în faza în care este judecat pe fond.
Vai de noi când aroganța și imaginea de neatins a îmbuibatului se prăbușesc în drum, ca o balegă, asupra căreia se aruncă acei producători de chirpici, necesari ridicării cocioabelor vândute nouă sub formă de iluzii.
ADI CRISTI