Vindecă-mă de rele
până când din mine
rămân doar surcele
Să aprind focul purificator
prin ardere să mă înalț
cu ochii închiși
răbdător
Vindecă-mă de mine
cum de rele m-ai vindecat
Facă-se totul cu bine
când cerul se va amesteca
cu noi în pat…
Răbdător.
Contrapunct cu evrei
În sinagoga merarilor
nu am mai găsit
nici un măr
În sinagoga croitorilor
nu am mai găsit
Sinagoga
Peste toate locurile
în care au fost ridicate
Sinagogile Iașilor
mai există doar praf
din Steaua lui David…
Nimic altceva!
O amintire care mai ține
cât un nasture lăsat să atârne…
Marele Templu mai are șansa
să renască
atunci când în oraș
Templul va fi renăscut.
(dar nu vor mai exista evrei!)
Bunica mea
Avea o privire blândă
ca rugăciunea inimii
chiar dacă ea se ruga la ai ei
Știa să fie dreaptă
și neiertătoare
cu cei ce-i fura munca istovitoare
Era
înainte de toate
întruchiparea vorbei de duh
fără ca Sfânta Treime
să se așeze la masă cu ea
Vorbea o singură dată
și mai apoi tăcea
înconjurată de gesturi și semne…
În inima mea
se desena apăsat
cât să-mi scrijelească memoria
și amintirea
păstrătoare în viață
a celei ce a fost îngropată
într-o zi anonimă
de multă lume uitată
Erau vremuri
în care țineai minte
doar data chenzinei, cartelei …
și alte câteva cuvinte
Bunica mea
s-a dus atunci pe jos în cimitir
de unde o aștept
să îmi aducă mir
(sfântă fiind, avea ceva relații
cu care se descurcă de generații
ADI CRISTI