POEME SCOASE DIN BRĂILA

Purificare lucidă

Vindecă-mă de rele

până când din mine

rămân doar surcele

Să aprind focul purificator

prin ardere să mă înalț

cu ochii închiși

răbdător

Vindecă-mă de mine

cum de rele m-ai vindecat

Facă-se totul cu bine

când cerul se va amesteca

cu  noi în pat…

Răbdător.

Contrapunct cu evrei

În sinagoga merarilor

nu am mai găsit

nici un măr

În sinagoga croitorilor

nu am mai găsit

Sinagoga

Peste toate locurile

în care au fost ridicate

Sinagogile Iașilor

mai există doar praf

din Steaua lui David…

Nimic altceva!

O amintire care mai ține

cât un nasture lăsat să atârne…

Marele Templu mai are șansa

să renască

atunci când în oraș

Templul va fi renăscut.

(dar nu vor mai exista evrei!)

Bunica mea

Avea o privire blândă

ca rugăciunea inimii

chiar dacă ea se ruga la ai ei

Știa să fie dreaptă

și neiertătoare

cu cei ce-i fura munca istovitoare

Era

înainte de toate

întruchiparea vorbei de duh

fără ca Sfânta Treime

să se așeze la masă cu ea

Vorbea o singură dată

și mai apoi tăcea

înconjurată de gesturi și semne…

În inima mea

se desena apăsat

cât să-mi scrijelească memoria

și amintirea

păstrătoare în viață

a celei ce a fost îngropată

într-o zi anonimă

de multă lume uitată

Erau vremuri

în care țineai minte

doar data chenzinei, cartelei …

și alte câteva cuvinte

Bunica mea

s-a dus atunci pe jos în cimitir

de unde o aștept

să îmi aducă mir

(sfântă fiind, avea ceva relații

cu care se descurcă de generații

ADI CRISTI