Breaking News

POEMELE DE SÂMBĂTĂ

Adi229

Strigătul din mine

Strigă cineva din mine

de parcă cineva ar striga din

Sala Pașilor Pierduți

Nu sunt singur!

Ecoul mă prinde de mână

așa cum și eu

te-am luat de mână

când am traversat

lanțul munților

(fără a ne simți înlănțuiți)

Strigă cineva din mine.

Acela sunt eu, strigătul din mine

cel care nu mai are

durere destulă, cât să-i ajungă…

Îndestularea să-i fie lumea

care să-l încetinească

în fața morții!

Nimic altceva

Încă o scriere

încă un poem

și încă o carte

o operă întreagă

despre moarte

Ce are moartea

că este la mare cercetare

la mare căutare

la mare

în bikini

făcând topless

cu coasa dezvelită?

Aș, mai nimic!

După ea nu mai urmează decât

pomenirea

celor care au fost.

Nimic altceva! Nimic mai mult!

Am nevoie de două morți

Acum am înțeles

și ceea ce nu poate fi înțeles.

Se pare că sunt grav bolnav

Mă descopăr că sunt

cel care nu voi mai fi niciodată

cu atât mai mult

cu cât îmi dau seama

că sunt prea mult

pentru un singur mormânt

Am nevoie de două morți

cel puțin

pentru a nu mă înghesui

în propriul meu destin.

ADI CRISTI