La nivel mondial, peste un miliard de oameni trăiesc cu o deficienţă de vedere

La nivel mondial, peste un miliard de oameni trăiesc cu o deficienţă de vedere, deoarece nu primesc îngrijirea de care au nevoie pentru afecţiuni precum miopia, prezbitismul, glaucomul sau cataracta, susţine primul Raport mondial dedicat vederii, publicat de Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS).

Lansat înainte de Ziua Mondială a Vederii, marcată pe 10 octombrie, acest raport constată că îmbătrânirea populaţiilor, evoluţia stilului de viaţă şi problemele de acces la îngrijirea oculară, în special în ţările cu venituri mici sau medii, sunt printre principalii factori responsabili de creşterea numărului de persoane cu deficienţe de vedere.

„Afecţiunile oculare şi problemele de vedere sunt foarte frecvente şi, prea des, nu sunt tratate”, a declarat Dr. Tedros Adhanom Ghebreyesus, directorul general al OMS.

„Persoanele care au nevoie de îngrijiri oculare trebuie să poată beneficia de intervenţii de calitate, fără a fi expuse la dificultăţi financiare. Includerea îngrijirii oculare în planurile naţionale de sănătate şi în pachetele esenţiale de îngrijire reprezintă, pentru fiecare ţară, o etapă importantă pe drumul către acoperirea universală cu servicii de sănătate”, a adăugat el.

„Este inacceptabil ca 65 de milioane de oameni să fie orbi sau cu deficienţe de vedere atunci când vederea lor ar fi putut fi corectată peste noapte de o operaţie de cataractă sau că peste 800 de milioane de oameni au dificultăţi în viaţa de zi cu zi pentru că nu au ochelari”, a subliniat responsabilul.

Cel puţin 2,2 miliarde de persoane suferă de deficienţe de vedere sau de cecitate, dintre care peste 1 miliard prezintă o afecţiune care ar fi putut fi evitată sau încă nu este tratată.

Alte constatări majore ale raportului includ:

Bolile oculare şi deficienţele de vedere nu sunt distribuite în mod uniform: cele mai afectate sunt în general persoanele care trăiesc în mediul rural, persoanele cu venituri mici, femeile, persoanele în vârstă, persoanele cu dizabilităţi, minorităţile etnice şi popoarele indigene.

Potrivit estimărilor, în zonele cu venituri mici şi medii, nevoia nesatisfăcută de corectare a vederii de la distanţă ar fi de patru ori mai mare decât în zonele cu venituri mari.

În zonele cu venituri mici sau medii din vestul şi estul Africii Subsahariene şi în Asia de Sud, rata orbirii este de opt ori mai mare decât în ţările cu venituri mari. De asemenea, incidenţa cataractei şi a trichiazei trachomatoase este mai mare în rândul femeilor, în special în ţările cu venituri mici şi medii.

Este nevoie de aproximativ 14,3 miliarde de dolari pentru a trata miliardul de persoane care suferă de deficienţe de vedere sau de orbire din cauza miopiei, a prezbitismului sau a cataractei.

Principalii factori responsabili de creşterea cazurilor de deficienţă vizuală

Potrivit raportului, afecţiunile oftalmologice care pot duce la deficienţe de vedere şi la orbire, cum ar fi cataracta, trachomul sau erorile de refracţie, sunt la baza strategiilor naţionale de prevenire şi a altor strategii privind îngrijirea oculară. Nu trebuie subestimată, de asemenea, importanţa afecţiunilor oftalmologice care nu deranjează vederea, cum ar fi xeroftalmia şi conjunctivita, deoarece acestea reprezintă unul dintre principalele motive de consultare în toate ţările.

Creşterea demografică şi îmbătrânirea populaţiei vor creşte semnificativ riscul de a vedea mai multe persoane dezvoltând tulburări oculare sau deficienţe de vedere, deoarece prevalenţa creşte odată cu vârsta.

Alţi factori majori care contribuie la cele mai comune afecţiuni oculare includ:

Miopia: reducerea timpului petrecut în aer liber şi intensificarea activităţilor care solicită vederea de aproape duc la creşterea numărului de persoane cu miopie. Acest risc poate fi redus prin petrecerea de mai mult timp în aer liber.

Retinopatia diabetică: Un număr tot mai mare de persoane sunt diagnosticate cu diabet, în special de tip 2, care, dacă nu este detectat şi tratat, poate afecta vederea. Aproape toţi diabeticii vor dezvolta retinopatie într-o formă sau alta în timpul vieţii. Examinarea periodică a ochilor şi o bună monitorizare a diabetului ar putea fi utile în această privinţă.

Detectarea tardivă: din cauza mediului sau a lipsei de integrare a serviciilor de îngrijire oculară, numeroase persoane nu au acces la examene oculare sistematice.

Accesul la servicii

Raportul constată că este imperativ să fie mai bine integrată îngrijirea oculară în serviciile naţionale de sănătate, inclusiv în asistenţa medicală primară, pentru a răspunde nevoilor mai multor persoane.

Raportul afirmă că toate persoanele care suferă orbire sau de deficienţe vizuale grave netratabile pot rămâne autonome, atât timp cât au acces la servicii de readaptare. AGERPRES