Goliciune și smerenie
Nu știu dacă sub lespedea
aceasta
există ceva.
Mulți spun că a fost
un mormânt ocupat
trei zile după Răstignire
alții nu știu ce să mai creadă
în zidul lor au împlântat
toată durerea și speranța
Nu știu dacă îngenunchierea
poate să ridice trupul
cât să simtă și el
Înălțarea
Doar atât pot să-ți spun
afară era Soare
iar cafeaua avea gust de mir
și ochii tăi
strălucirea icoanei.
Smerenie cu grație
Te-am privit jumătate întinsă
pe lespedea
caldă de atâtea mângâieri
înaintea ta
a fost un grup organizat
după ce
și-au trecut palmele și frunțile
doi englezi, o nemțoaică
și de restul români
ai urmat
cu eșarfa albastră
acoperindu-ți părul
și decolteul
întinzându-te
cum o mai făceai pe pieptul meu…
Atunci mi-am dat seama
că pot fi și eu
lespedea ta peste care îți lași
smerenia și grația
să învețe pe de rost
jertfirea.
ADI CRISTI